Mă poartă iarăși gândul
Părăsind Pământul
Spre capătul lumii-n pustiu
Prin ceruri suprapuse din astral
Trec ca pe un pod transcedental
Să caut începutul și sfârșitul
Deși de multă vreme știu:
Finitul
Ce-o fi cu zilele
Din care pare că lipsesc?
Orașul doarme ca o pisică
ghemuit la poalele Dealului Viilor
S-aude prin liniștea nopții orologiul
Bisericii cu două turle...
Orașul fără mine-i mort!
Pe
Philippidice lebede astrale
prin norii albi plutind în zbor invers
A existat cândva în locul acesta
o ultimă imagine pierdută-n Univers
Unde sunt gingașele flori din primăveri
și zilele în care
În locul meu din Calea Lactee
Cioburi de vise din vis!
Un soare se năruie în ceruri oglindite...
Ani de lumină zăbovesc să renască din hău
Vechi forme greu de uitat
Din care lipsește orice urmă de
IS