Poezie
Întâia elegie cosmică
1 min lectură·
Mediu
În locul meu din Calea Lactee
Cioburi de vise din vis!
Un soare se năruie în ceruri oglindite...
Ani de lumină zăbovesc să renască din hău
Vechi forme greu de uitat
Din care lipsește orice urmă de viață!
Se spune că trecutul se risipește
Ca fumul măturat de timp
Ochii odată ce priveau depărtarea
Acum pierduți în schimbare
Văd fumul care se încolăcește
Ca norii la marginea cerului
Și dacă privesc înapoi
Văd urmele care și-au pierdut numele!
A fost ieri sau mâine?
Totul s-a schimbat
Dincolo de chemare timpul va păli
Toate cuvintele care s-au rostit vreodată!
Doar o dorință rămâne care străbate veacurile
Într-un moment trecător
Numit eternitate!
0010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioan stoian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
ioan stoian. “Întâia elegie cosmică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-stoian-1/poezie/14205546/intaia-elegie-cosmicaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.