ioan peia

Care-i vie, care-i flască?
Să-mi răspunzi mata acușa:
Aia care moare-n broască,
Sau a mea ce sparge ușa?

Știu lege naturală
Ce-o divulg în amănunt:
Lasă-mă în pielea goală
Și să vezi ce vesel suuuuunt!...

Genu și cu Eu-gena
Mi-au cercetat mie gena
Și-au surprins faptul nasol
Cum c-aș fi chiar dracu\'... gol!

Mângâiam un ghem de pluș
Ce-alerga ca scos din cușcă:
\"Cuțu, cuțu, cățeluș,-
Tu nu muști; stăpâna mușcă?!\"

Baba Safta, Baba Drina,
În pomelnice nu-i plac,
Cică-i stă adrenalina
Drepți, ca Babei lui Novac!

Te re\'ntreb în limbaj word:
Nu făceai atac de cord?
Sau (...mi-s cam făcut din bardă)
Nu făceai atac de coardă?!

\"Fata, de e trac..asatã,
S-o gãsi unul mai breaz
Sã îi facã o eratã
Si s-o șteargã pe obraz!\" (Anda Andrieș)

La al ei tupeu savant
Și la tipul gros de piele,
O tonă de detartrant
N-ar putea ca să o spele!

Critici, voi, cu gând posac
Și știința demodată,
Faceți-i fetei pe plac
Că e tare trac...asată!

\"Râma ceea, cum sã-ți zic,
Nu stã țeapanã ca varga
Dacã n-a gustat nimic
Si nu a luat viagra!\" (Anda ANDRIEȘ)

Ai atenția fixată
Tot pe râme, așa deci,
Că mă-ntreb: de ce tu, fată,
Nu le crești într-un ghiveci?!

\"Râma ceea, cum sã-ți zic,
Nu stã țeapanã ca varga
Dacã n-a gustat nimic
Si nu a luat viagra!\" (Anda ANDRIEȘ)

Ai atenția fixată
Tot pe râme, așa deci,
Că mă-ntreb: de ce tu, fată,
Nu le crești într-un ghiveci?!

\"in catrenu-ti rau gandit
despre locul plin de par
ai zis un neadevar...
(nu-i gol, e doar adormit!)\" (dumitru cioaca-genuneanu)

Spui că golul este plin,
Că ce nu-i... există, deci,
Doar că doarme un somn lin...
O dormi, da\'-i somn de veci!

De când, iată, cele \"grații\"
Sunt egale cu bărbații,
Faptele sunt cunoscute:
Toate știu ca să voteze!

Evident: \"spune-i\"!

\"Ce conteaza-aicea anii?
Zau, nea Cioaca, faci toti banii!
Iar de-i vorba de out
Ti-ar ajunge si-un banut.\" (Ion DIVIZA)

Zici că mortul încă mișcă
Și-i de-ajuns doar un bănuț,-
Doar că jocul nu-i de rișcă,
Pierzi când banul nu stă.... țuț!

Nu îi trebuie un pește,
Doar zăbală și un lanț,
Căci așa se pescuiește
Lina Ciocio de pe șanț!!

Dom’le, iarba aia ‘naltă
Ce se clatină în baltă
Are noduri câte vrei
C-așa este soiul ei...
E mai geru ca să găsești
Cele... noduri omenești
Ce par a fi mai avan
Decât nordul gordian:
Unu-i nodul cel din gât
Care-i mare cam și cât
Este cel de la cravată
Și-amândouă, deodată,
Le poți reteza, rezon,
Cu spada lui Machidon...
Hârști! Și, gata, s-au dus dracu’
Laolaltă cu... dovleacu’!
Și rămâne, bietul om,
Ca un trunchi belit de pom...
Și mai este, pe la coadă,
Nu un nod, ci-o mică noadă!
De care scapi, pot să jur,
Cu un șut zdravăn în cur!
Și-uite-așa problema are
O rapidă rezolvare...

Ce pix, foaie...? Ce idei?
Noduri nu-s mai mult de trei!

Dacă în \"Afrodita\" nu ar fi fost greșeala de ritm din strofa 3, versul 4, aș fi privit chiorâș la autenticitatea poemei și m-aș fi apucat să caut prin parnasieni, Philippide cumva, să văd de unde vine poema, în integralitatea ei. Ceva îmi spune că nu aceeași mână scrie, când versuri remarcabile, când mediocre. Oricum, și așa, pot să pun rămășag mâna ceea nu poate avea nicidecum nuanțe sidefii-juvenile, ci atinge, sigur, ceva în jurul a 40 de ani. Pozele șugubețe de pe pagina de autor sunt doar niște argumente subtil persuasive, pentru a spori vigilența admirativă a lectorilor masculini!... Ca să mă convingi de contrariu, va trebui, pe viu, să-ți dau câteva rime pe care să le-mperechezi cu talentul din dotare. Probă de la care, certamente, te vei recuza.
Poezioara de sus face parte din categoria celor mediocre.
Bâiguiala din versul 4, strofa 1:
\"Și cer și pământ fiind gata să-nfrunte.\" - vers cârpăcit, pus acolo doar ca să sune din clopoței, trădează lipsa de virtuozitate a autoarei.
Treaba cu \"despuirea visului\" o cam pricepui, dar, fie îmbrăcat, fie despuiat, visul ăsta poate face furori atâta vreme cât este asezonat cu peisagii apetisante, altcum...
Uite că nu pot vedea în clipa asta ce astfel de peisagiu însoțelte argumentația lirică... (pierd comm-ul), dar presupun că este unul!
Versul ultim:
\"Și gândul mi-adoarme pe buză de-abisuri. \", a picat ca nuca-n perete... și peretele era crăpat... și nuca seacă... și tot nu știu depre ce peisagiu nou este vorba...
De celălat text \"Alya\", nu mai vorbesc... Tot mediocru este...
Așa încât închei pe ton de odă:
Lory, Lory,
I am sorry
Că-ți jignesc admiratorii...

În prima strofă - abundență verbioasă care nu conduce spre o anume concluzie, nici nu sugerează... doar rostește, rostește. Spre final e mai bine. Antepenultima strofă e cea mai închegată.

Da. Este un naufragiu. Stil didactic, pretențios, căznit, fără orizont. Dora - da, am remarcat schimbarea! - e d-a dora! Adică... pierdută în naufragiu...

\" trecem unul prin altul inconsistenți.\"
... tare mi-s invidios ca mi-ai furat expresia! Glumesc. Ai simțul rar al adulmecarii cuvintelor.