ioan peia

Să trăiască, să-nflorească,
Și la anul ce-o veni,
Pre mulți dac-o să bellească
Va lua premiul Nobelli!

\"La femei le pica rau
Parul cel de tei al tau:
Vrei ca sa slobozi scantei,
Dar pe loc el crapa-n trei.\" (Ion DIVIZA)

Când n-ajunge vulpea-n viță
Cică poama ar fi crudă...
N-a crăpat parul, bădiță,
Au crăpat ele de ciudă.

fără \"dea\". a scăpat.

\"Ascultandu-ti trist spovada,
Eu te consolez cumva:
Umbla, omule, cu coada,
Daca nu ai altceva!\" (Ion DIVIZA)

Asta e, între picioare
Umblă omul cu ce are.
Chiar și-o coadă,- doar n-oi vrea
Să dea acum și dea din ea!?

\"Limbi străine a-nvățat
Și-acum cântă cotcodac.
Altfel treaba ar fi stat
Dacă daca sta sub dac.\" (Dan Norea) Bună găselnița. Felcitări!

Ipoteze pot să fac
Și eu cred așa poveste:
Dacă daca sta sub dac
Noi ieșeam cu două creste!

\"Eu aș întreba femeia
Care-l bagă la idei:
Cuiul ăla al lui Peea
Nu-i cumva din lemn de tei?\" (Ion DIVIZA)

Un refren, printre femei,
Circulă cât peste poate:
\"Parul ăla e de tei
Și ne omoară pe toate!\"

\"hm, tu vii sa m-ametesti
c-o parere calpa,
cuiul de care vorbesti
i-l batusi in talpa!\" (Florina Daniela Bordieanu)

Pentru buclucașul cui
Fac o precizare nouă:
Nu în talpă i-l bătui,
Ci-ntre tălpile-amândouă!

O stirpe nu se naște-n van,
Istoria ni-i certă, iacă:
Un cucurigu de roman
S-a aburcat pe-o cot-co... dacă!

\"Un cu-cu-rig de cot-co-dac
Pe papu as nu-l onorează,
De urcă dânsul în cerdac,
Nici Peea nu-l mai eclipseaza.\" (Ion DIVIZA)

\"Ai ragusit ca umbli lelea
Cucurigand la cele fete,
Sa cauti cica un perete,
Doar pentr-un cui. Al lui Pepelea.\"
(Florina Daniela Bordieanu)
În cerdacul de flori nins
Tot cotcodăcea femeia
Fericită că s-a prins
Drept în cuiul lui Pe...Peia!

Cugeta ea în cuibar,
Ghemuită cocoloș:
\"Una-i friptă pe grătar
Și-alta-i friptă de cocoș!\"

\"Cantand hai-hui, acum ai fript-o
Si, din pacate, cocosel,
Din cu-cu riga Cripto,
Ramas-ai fara Enigel.\" (Florina Daniela Bordieanu)

De ce, oare, de la rigă
A plecat ea teleleu?
Cred că n-a știut s-o frigă.
Las\'c-o frig mai bine eu!

Priviți, cucoșul săltăreț,
Suit pe gardul din cerdac,
Își strigă imnul lui semeț:
Un cu-cu-rig de cot-co-dac!

Treaba asta, vere Dane,
Vine strașnic să ațâțe,
Căci, la două amazoane,
Iese-o pereche de țâțe!

Așa-s barmanii, haini,
Nu au milă creștinească,
Halba goală din străini
Nu-i ca oala strămoșească!

Stă părintele la baruri
Și-i aud prin spații jalba:
S-a golit sacul cu daruri,
Dar mai rău e că și halba!

\"Ba te-nșeli, Ioane Peia!
Printr-o sursă din Bagdad,
Auzi că fata ceea
Este mare. Dar în grad.\" (Dănilă Florentina-Loredana )

Fata zici că-i mare-n grad?
O fi și nu neg, bădie,
De-i cu trupul în Bagdad,
E cu mintea-n bagdadie!

Dac-o fi așa-ntâmplare
Ne vom resemna și gata,
Dar eu cred că e mai mare
Agonia decât fata!

“să aducă cărbuni”? Cam căcă!
Dacă nu ar păcătui prin lipsă de coerență internă, imaginile ar da, într-adevăr, bine. Dar colajele acestea, a căror tehnică nu este chiar așa de nouă cum vrea să pară, segmentează mesajul și îl plasează în zona derizoriului liric, acolo unde totul e posibil, dar numai cu măsură. Și aici măsura nu mai este păstrată decât aparent. Spre exemplu: “sa pună uimire in voalul de tablă” se rupe de logica discursului, șochează doar prin expresie, nu și prin frustețe. Deasemenea, a sta “plăpinde la cumpăna apelor” nu are nici o legătură semantică în acord cu versul “se imbracă in mătase de straie albe”, de a cărui anticipare vrea să se lege. Ca să nu mai poemenesc de aspectul ușor pleonastic al expresiei “mătase de straie albe”. Apoi “felinar rece de afumat in noaptea măngaiată”, deși transparent, încarcă expresia cu lux inutil de informație. Textul se încheie cu o concluzie vulgară, care se rezumă doar la o constatare șemecherească a unui ins sedus de era super-realistă a amorului evaluat în forță hidro-mecanică.

m-am împotmolit la cele două personaje nominalizate, al căror rol îmi e destul de neclar în poveste. deasemenea, și la trigemen, pe care nu-l pot vedea pulsând în felul acela. în final, nu am reușit să aflu dacă bărbatul cel adevărat a venit. un scenariu surprinzător din toate punctele de vedere. în special, al modului de a-l scrie. specific și parcă nu.

Apoi, din vina nu știu cui,
Pe-Atroppa fu... să o-nțepe
Al lui Pepelea strașnic cui,
Deși ea-l vrea pe al lui Pepe!