ioan peia

Totul a mers fain-frumos, aproape că începusem să jubilez, până când, hop! am dat peste \"degete de timp\" care m-a trezit din reverie. Schimbă repede până nu se prind și alții! Apoi: \"divizibilă fandată pe-o spinare colorată într-o oră mult mai lată\" o suna ea frumos ca expresie, dar nu aci, unde discursul are, totuși, o tentă dramatică. Consemnez excelentul vers: \"sub braț mârâie promisiunea unei aripi\", precum și finalul de excepție pe care nu mă pot abține să nu-l reproduc:
\"ca și cum ne-am iubi într-un lift
în tine locul meu va rămâne mereu
mult prea îngust\".
Ai scris dintr-o suflare, se cunoaște, sub impresia autentică un eveniment zguduitor, impresie transfigurată frumos în acest acest poem.
Mă bucur pentru tine!

\"La guvern e coada mare,
Mosi discuta, amical:
- Sex ne dau, tinar si tare !
- Da, ne dau, dar e... oral !\" (Dan NOREA)

Felicitări lui Sorin OLARIU și replicantului Dan NOREA!
Excelente epigrame!

\"Moftul vostru fără rost e,
- Zise-un boss din ăi cu treaba -
Ziceți, măcar, bogdaproste!
Că și-așa vi-l dăm degeaba...\"

poetul nu trebuie să-ți placă. poetul e doar o întâmplare a firii. o clipă de nălucire. odată scrisă, poezia nu mai are autor. are doar viață proprie. dacă nu izbândește singură, atunci e un avorton și atât. poezia e ca un atom de primă esență. un fel de hidrogen primordial. care plutește într-un nor de undă. și se supună principiului incertitudinii. adică să nu fie, fiind. adică ceva care să treacă dincolo și de înțelegerea mediumului întâmplător care a fost cel ce, cu prea mult orgoliu, își spune poet. nu este poet, ci doar un punct aleatoriu în care undele crează o nouă sursă de emisie. dacă nu se întâmplă așa, atunci totul este un alandala material, lipsit de rezonanță universală. simplu nu înseamnă, musai, și profund. puțin au fost profunzi simplificând până la esență. nu e cazul aci.

\"mai la vale\" era o nevinovată expresie cu sens de \"mai încolo\". nici o aluzie răutăcioasă.
cu versurile lui dragoș nu e în regulă totul. sunt comune și nu necesită nici un efort exegetic mai acătării. în plus, orice scriere te tip... comemorativ, care se sprijină pe faima culturală a lui X și Y, mie îmi pare un \"falș tractat de... sunătoare\"! asta-i tot.
nu am înțeles aluzia cu tomul producător de luminițe paradisiace în oculare! în general, nu folosesc stupefiante.
cu bine!

Hm! Ce poveste!... Aduce tare a lucru întâmplat de-a binelea. Oricum, bună cadența povestirii. Și știința întocmirii. Și finalul, frumos adus din condei... Imprevizibil, ca existența însăși.

uite cum ne întâlnirăm noi pe-aci să ne gratulăm! mersi, asemenea!
în altă ordine de idei, nu ți se pare că faci ilustrație gratuită la poetica naivă?
zic și eu, fără de supărare.
că știam că ai criterii, totuși...

Ar fi fost mai bine să alegi una din poeme care ți s-ar fi părut mai reprezentativă și să o postezi. La grămadă, pierzi interesul cititorului, care obosește repede și pleacă la plimbare. Impresionat de cartea ta de vizită, dar mai puțin de poezie. Poate mai la vale...

Popa - sponsoru\' de carte

\"Cu o mana el ti-ar da
Si cu sapte ti-ar lua.\" (Sorin OLARIU)

Doamne, ian te uită-n jos:
Ce mai popă generos!
N-ar fi bine, va să zică,
Să-i zici Popa Sponsorică?

Mă mirai doar, frate Ghiță,
Că nu te văzui la noi,
Nu zic că n-ai fi de viță,
Dar nu știu de care soi!!

Hai noroc și la mai mare
Celor spadasini de viță,
Dar, pardon! am o-ntrebare:
Cine este, dom\'le, Ghiță?!

Parcă nu aș vorbi de fascinație în contextul mascaradei. Fascinația presupune o atitudine pioasă față de model, un fel de ritual magic de asimilare a imaginii lui. Pe când mascarada implică o încercare conștientă, premeditată, de persiflare, o despuiere cinică și entuziastă, în același timp, a modelului de virtuțile autenticității lui, parodierea lor ignară și, în fine, expunerea caricaturii fabricate astfel în piața publică, sub privirile batjocoritoare ale vulgului. Și, Doamne, ce satisfacție perversă pe participanții la scabrofagie!!

finalul primei strofe e puțin obscur și răsucit; ar fi trebuit un pic de limpezire pentru ca întreaga poemă să fie spusă dintr-o bucată. interesant și incitant în același timp. mi-a plăcut tonul abrupt și imaginea dură, discursul neechivoc, hotărât, ceva care a duce a sentință definitivă.
parcă un ioan botezătorul se aude din hruba penitenței.

\"Ma-me-mi-mo-mu,
se rostogolesc valurile ce, reverberând din pereții de marmură/ le intră în corp căutând un copil care încă nu s-a născut.\"

apoi, laitmotivul:
\"Cu toate acestea, copilul acela încă nu s-a născut.
Le spune trecătorul ce sângerează din dragoste\", care rotunjește discursul și îl conduce în zona imprecativă. sună a edict punitiv dat contra silfidelor închegate din locvacități gratuite. plăcut.

pntru că ai refuzat comurile la textul de azi - și nu am înțeles de ce! - postez considerațiile făcute, aici.
deci com la ***, din 24 dec.:
hm! o scriitură făcută să te plimbe cu imaginația de colo-colo… parca-i fi pe o imperială, iar în stânga și în dreapta s-ar delura un film ciudat, cu cele mai năstrușnice imagini. și, totuși, ceva s-a curățat în textul ăsta, față de celelalte, ceva invită la lectură, scenele curg firesc, povestirea are ritm și nu se mai împiedică în teribilisme căutate. uite că am reușit să-l parcurg, nu odată, ci chiar de mai multe ori, în căutare de chichițe. nu prea am mai găsit și am sfârșit prin a mă lăsa un pic sedus de limbaj. se simte, în spate, fondul de lectură și asimilarea ei inteligentă. e chiar un mod de a scrie original, până la proba contrarie, căci ceva îmi șușotește așa, ușor, la urechea stângă și trebuie să verific, să văd din ce strămoș literar îți tragi seva. începe să fie bine, ce mai! sau așa mi se pare mie. cred că mi se trage de la drob, sarmale, boeuf, friptură, vin, cozonac și alte alea. de unde se trage concluzia că lectura pe burta goală e nocivă.

O \"atmoseră decentă în zonă\" ar putea să însemne și o anume decență a lucrului bine făcut. Dacă tu consideri că putem fi decenți cu texte de doi bani și comentarii agramate, atunci dă-mi voie să cred că nu stăm tocmai bine la anume capitole.

\"Mulțumesc carmen. Mă bucură intervenția ta și mai cu seamă pentru că ai ales să variezi. \"neutrin\", adică ceva mic și esențial, sau ține de neutru?
\"Nadir\"-ul tău îmi place foarte mult. E rar.\"

Mie unuia, acest comentariu mi s-a părut ge-ni-al! Vă dau cuvântul meu că am râs de m-am prăpădit, încă și acum sughiț, urmare a spasmelor care m-au zguduit fără milă.
Va să zică, de ce, bre carmen, variezi mata, a? și-ncă nu orice, ba chiar... \"neutrini\". ce vorghiești, bre, ști chiar o ființă atomică, care trece prin mintea lui sărghițean razant cu \"nadirul\" cel latent... ei da, ce joc secuuuund! ar crăpa ion barbu de ciudă!

silvia, tu chiar vrei să mă faci să cred că-l iei în serios pe poetașul ăsta de cafenea părăsită, sau cumva îl iei ușor în balon cu metonimiile și lexemele alea, iar noi nu ne
prindem?

mi-ai luat frișca de sub nas, omule. tocmai ziceam să mă delectez și eu cu \"cap de opera\" asta și să scot în evidență fluviul ăla de metafore înmugurite, nitam-nisam, în plină iarnă. și să trag la mal năvodul ăla biblic, plin de plătici zbanghii și epitete fâlfâind în vânt, ca rochița marylenei monroe, ardicată de curentul de la capacul gheenei. am însă o propunere: hai să-i punem un voal pe cap și să ni-l împărtășim, pe rând, până la ziuă!

teoria chibritului, risipă de speculație goală de conținut. și o mai dăduși tronc și cu Leonțiu ăla, cu ipostasul lui, cu tot, ca și cum numai la patristica vizanțului nu te-ai gândit tu când ai comis așa o mediocritate. ai fugi de-aici cu ursul!

Boooooon! Și ce spuneai, bre poete, sictirit de forme desuete?
Că adică ce e aia poezie la ăia care au învățat să scrie pe papirusuri și nu reușesc să treacă la tastatura jucăușă a modernului ahtiat după noutăți șocante? A obsesiei neo/neo/neo-penetrante? Păi, hai să învățăm de la maestru ce e dansul în buestru, adică ce e aia și cu ce se mănâncă!
Va\'zică: \"Nimic în aer\". Hm! Spre deosebire de alții, echivoci până la ridicol în botezul liric al poezelelor lor, acesta este un titlu încărcat de sensuri profunde, iradiind de sapienție și estetism, redefinind din temelii onomastica textualistă a secolului. Nimic în aer!... Stau și cuget: care va să zică, e așa o lipsă de elemente prin aerul ăla, încât orice analiză, fie e a și fizico-chimică, nu a reușit să detecteze altceva în aer, decât aer. Și, mă rog, ceva aere de poet genial, dar încă nedescoperit bine. Să-l descoperim noi.
Vers 1:\"Când amintiri trec în departe\". Punct. Iooooi! Ați mai întâlnit așa capodoperă de vers? Va să zică, amintirile astea sunt un fel de avioaneee de hârtieeee, încărcate de combustil mnemotehnic și care bâzâie liric prin... a, nu, nu prin aer, că aerul ăla era gol-pușcă. Nu, ci ele trec, citez din perlissima maestrului... \"în departe\", așa, pe burtă, peste dealuri, prin văi, târâș, pe gorgane, razant cu solul și subsolul, ca să nu fie detectat de radarele inamice. \"În departe!\" Extraordinar! Ei da, sună sublim, nici că am mai auzitără o așa noutate!
Și ce se întâmplă, după ce pleacă motorizata aia de hârtie? Păi \"întotdeauna rămâne
o inimă singură,\"... of, inimiooaaarăăăă! ce romanț lacrimogen cu reverberații telenovelistice, ce sfâșiere de cord și de coarde! Fă-i cu batista, poete, consoleaz-o... O! spune-i că o să te-ntoooorci, tot în avionul ăla fantomă, și tot târâș-grăpiș, că e mai pohetic, peste cernoziomuri și cernozioame. Da, stai, nu oricum, ci cu \"un ochi întors înapoi\", pam-pam! adicătelea cu o contorsiune oculară de artist de circ, care-și mai și scoate limba și o-ntinde la ceafă, pentru a-și spăla sprâncenele cu limba. Română!
Și cum e ochiul ăla? Auzi bre, epitet de Epictet: \"ca o aripă ce vrea\". Super-original, maestre! Piramidal! N-am cuvinte. Poate-mi faci și mie rost de câteva, la negru, că de când cu iconomia asta de paiață, nu mai avui loc pe taraba selectă a literelor române. De genii sămărghițene.
Și ia mai auziți, bre, cum dă pe om originalitatea afară din casă:
\"să sape din urmă
un aer zburat.\" Ceea ce, trebuie să recunoaștem, de la Nichita încoace, un \"aer\" așa \"zburat\", nici că s-a mai întâmplat. Zburăm, zburăm și tare ne mai fredonăm!
Asta îți era lecția de estetică supra-infra-extra/realistă, tradusă-n fapt, magistre Sămărghițene? Dacă erai o ciorbă mai grasă, parcă ai fi meritat luat în seamă, dar pentru atât, ar trebui să-mi mulțumești că o să ai ceva agitație pe counter. Fii, însă, pe pace! Cam asta îți fu gloria. Am consumat destule calorii cu tine. Fugi și mai citește!

făcusem un comentariu aici, dar l-am pierdut, uitând că nu m-am logat. în fine, mi-e lene să mai insist, mai ales că ciorba care a încercat să mă frigă e vai de capul ei! dacă asta e poezia cu care vrei să ne dai la cap, mai bine pune mâna și citește! și după aia aruncă-te la lecții de stilistică...

\"O vorbă din batrâni lăsată
Cocoșii cântă, câinii latră
Zicala face-o corectură:
“Tare-n clonț” și “negru-n gură”\" (DoDu)

\"“Tare-n clonț” și “negru-n gură”\"
DoDu pare-un tip complex:
Și cucoș de bătătură,
Și dulăul strașnic: Rex!