Ioan-Mircea Popovici

Te prinde foarte bine atat proza fantastica (care pe langa poetic are in ea si dramatismult trandafirilor lui Eliade) cat si proza marinareasca. In ambele texte excelezi prin situatiile din zona intalnirilor rare, din vecinatatea imposibilului. Esti un autor care vei suprinde pe cei care nu te-au vazut inca. De la mine ai pumnul de scoici, cercul lui Yann si (sfera) bila albastra cu toate cele bune in ea.

La marginea timpului
clipa își fură umbra

cel ce intreaba acela-i ramas, gand din pamant rasadin bun-ramas...

Am pus titlul acesta desi eu te salut in romaneste. Tu ai ajuns sa vorbesci cele doau limbi si sa scrii in ele. Din ce vad eu aici, franceza te stimuleaza. Textul tau, despre o zi perfecta, sta bine in balans cu cel al lui Liviu Nanu. Imi pare chiar un scenariu de film cu o trecere limpede, cursiva si expresiva peste o zi de singuratate. Voi citi si eu pagina 77 de care spui. Ieri, toata ziua n-am reusit sa ajung decat la pagina 15. Ca in cazul Ingnorantei a lui Kundera, mi-ai luat-o inainte. Sper sa o faci si-n celelalte ale mele. Sa mergi inainte pe scara sa vezi de unde vin bilele acelea albe, albastre, rosii.

Sper sa vada si altii accentele acestui text. Recunosc tacerile la fel de active precum cuvintele care deschid niste usi intr-un labirint cotidian.

Aprecierea mea: un pumn de scoici rotunjite de valuri...

Ochi de cer peste camp impartit. Textul, cu nerv, direct si fara cautarea formelor se opreste brusc, ca o sageata, in rana nevindecata

fuck communism
sau așa ceva

ca peisaj secund as pune versul: monștrii o înconjoară pe sofia

da. au fost garoafe albe care-au descurajat teava mitralierelor si genunchi care au lasat urme rosii pe albul zapezii. memoria le pune la un loc si le face altar

azi e ziua-n care duhul pogorase pe pamant/ sa se faca-n frunza gandul, sa-l boteze pur si sfant/ si sa bucure faptura de un grai in care omul/ isi inalta iarasi trupul, tinand ramuri pline pomul/ imbatandu-se-n lumina si-n culorile din cer/ orbul vede iar lumina fericit de-un alt mister...

Petre, multumesc pentru piatra ta pe care voi inalta Turnul de pietre si scoici intr-o nota de complementaritate Turnului de abanos al amicului Fowles.

Teodor, asa-i. Urmele rosii pe albul zapezii au in ele semnele care nu se vad. Sunt precum pestele-n ploaie de la fantana lui Ion Titoiu, din Peninsula.

Maria, tu esti precum Sfinxul care pazeste piramida si pietrele si scoicile din desert le completezi cu frunze, petale si nisip, si le tii la un loc cu apa cea de toate zilele. Ai grija de batrana GenON... IN ea este povestea asteptarii, mereu insetata, intr-un continuu Craciun. Anul Craciunului este ca si anul florii. Zilnic ii dai din ceea ce n-ai, cum ar spune Parintele Isihie...

Iau cercul vostru, pentru ziua de azi, si-i spun cercul lui Iann. Acum se vede altfel spusa amicului Zelkanu: Cu inchisele deschise si deschisele inchise, calaresc din nou pe plaja spre ecoul cu licorna...

setea, cu un brat rosu, foarte rosu si celalalt albastru, fara nume. anii intr-un spectru osciland spre o raza alba, de-un alb de nu se poate. Versurile finale dau pretul integului (rotund):

când o să-mi îngrop toate drumurile sub pași
o să-mi trag sufletul în tine

Sunt mai multe paliere-n textul acesta. Ca si-n celelalte, sunt cel putin cele doua chei muzicale si acolade care tin de poietica momentului.

în fața tabloului cu toboșar și cocor
toboșarul a bătut toba
cum o bătea
când Alexis făcea triplu salt mortal

(atingere de visul tobosarului, simbolistica celor o mie de cocori si poate, un moment biografic al lui Alexis... dar astea, doar intr-o anumita cheie cu anume interpretare)

Un amestec de umor si tristete, intr-un suflet impartasit cu suferinta si dragoste. Fiecare secventa din scrierea ta este un poem de sine statator. Ma opresc in povestea asta:
Creierul meu e un pod. Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în el. Mai întîi erau visele cu picioare subțiri ca picioarele cailor de cursă. Apoi la intrare cuibul de ură. Vedeam corpul ei hidos și începeam să tremur. Apoi am afumat-o cu bălegar uscat și frica a dispărut.

Ce bine ca frica a disparut la fum de balegar. Pe scara mea iti las niste rasina de brad, un pumn de scoici vorbitoare si-o carare care coboara spre mare. Merg sa prind Boboteaza din port. Fac acolo un cort...

printre nouri trece luna jocul ei ca de fecioara/ zi de zi-n intarzaiere, cam de-o oara, intr-o doara/ si cand toate par ca-s spuse si numicul prinde rost/ vine tarmul, sparge valul. tu te-ntrebi: a fost? n-a fost?/ iei apoi un bici din trestii impletit din versuri fine/ si-ti legi sania cu renul cautand carari aplpine/ e facil? e gand prea tandru? e o rima ce-a mai fost?/ intra tu-n firescul vietii si de poti sa-i dai alt cost.

am raspuns, precum ecoul, unui strigat de pe dig/ cand in briza dintr-o vara, tu-l strigai pe Pipirig/ te-as minti dar prea se vede ca orbirea-i din povara/ care eu o fac sa cante si-i fac rostu-n care zboara/ de aici, din locul tainic, Tymp de spatiu, loc de timp/ se aude iar cum latra si cum canta... (imp)/ Carul Mare-n loc se-nvarte, ursii joaca in colind/ eu cu machedonul vesel tregem acolade-n Pind/ si-n algebra cea trinara intr-o logica mai blanda/ ducem gandul impacarii unei vieti trecand bolanda/ o epistola cu (Y)-ci si cu gerul Bobotezei/ isi uschi din gand catrenul incifrand icul spetezei

si de-ar fi sa-ti spun povestea folosind un inceput/ as lua peronul garii si-as incepe-o cu un mut... Vorba Floriannei. Te-as insela, dar nu am cu ce. Chiar asa s-a intamplat

umor, ludic, bucurie si dragoste intr-o implinita si curata fericire: eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îți arătam ce fel de planetă stranie și neumblată îți eram eu că viața vieții nu simțise asemenea împlinire și nici nu se inventase un termen de comparație cu tine vreodată. singurul vrajamas, el, elefantul butucanos, alungat cu mici si calde injuraturi. si precum plesnitura de bici, din plugusor, ca vorba aceea: băga-mi-aș picioarele, aici se iubește

Evident, textul acesta este un poem de dragoste. Dincolo de tot ce spui, simplu, in prima jumatate, completata inductiv printr-o recurenta de-o variabila, in partea in care este vorba de desfasurarea si recompunerea ta, (precum filele unei functii multiforme si mereu asemenea cu prima), recompui intregul fractalic si recursiv.

In primul vers, cand ai vorbit de ordine, mi-am adus aminte de amicii din spatiile ordonate. Am vrut sa-ti scriu de ieri seara. Curand vei afla motivul amanarii.

Alatur un El, din versul lui N.P. \"am simțit cum se lungesc niște țurțuri în mine\", cu Ea, \"fata cu lacrimi lungi\" si-ti spun cum a ajuns prima jumatate la mine:


îmi place ordinea ta
felul în care așezi lingurița de cafea
pe șervețel
somnul tău matinal
mîna stîngă pe inimă
buzele întredeschise
cruciulița de lemn
(pe pieptul tau
cu respiratii calde si blande)

a doua jumatate...

eu treceam din vantdevara, o oprire intre clipe/ si lasam un loc de-o viata intr-un fulg de pe aripe/ ca ninsoarea peste lacul care inghetase ieri/ si vedeam povestea-n care la fantana vii sa-mi ceri/ sa stricam monotonia jumatatii dominante/ si in joc secund de clipe sa dai credit lui Andante/ sa incetineasca gandul intr-un loc in care Tympul...

ma opresc sa nu gresesc iar... eu doream sa spun ca scriu \"sub text\", ca subscriu pe un fir de poveste fara sfarsit...

Dulapul cu cinci usi: portativ cu val, butuci de pe Stradela Vantului si multe altele care nu se vad...

acolo unde luna canta si amintirea doare-n multi/ acolo vin cu-n bat de cetini si fac un cerc sub pasi desculti/ si unde striga o tacere si doare-n cant strigarea ta/ acolo vin dintr-o parere si fac un zmeu din steaua ta/ si daca-n umbra vesniciei acum e rost de un pahar/ eu beau cu tine in poveste in coltul rotunjit din dar/ se face anul cand din luna eram pe digul cu ecou/ si elian lasase semnul pentru botez de Anul Nou...

la multi ani, elian! cu toate ale mele, de pe digul lui Yann(elis)... pe gheata subtire pasesc ganduri grele... zapezi neincepute stau in urme sub ele... da elian, zapezile tale neincepute de dupa ploile lui noiembrie si decembrie... in orbitele sufletului s-au rotunjit nelinistile...

de-ai sti ca intre doua respiratii sunt o infinitate de clipe (care-s altceva decat secundele) acest vant de vara ar ingheta altfel intr-o singura data

Nu-i putin lucru sa faci o pictura cu simturile nevizuale si cuvintele. Si-i muzicala atingerea la doua maini a dimensiunilor de dinlauntru si inafara, ale cerului si-ale pamantului. O insumare dureroasa, ca o insurubare intre scartaitul zapezii sub pasul incaltat si fulgul din aer. O insumare si-o asumare in propria fiinta. Poeta se simte in toate fragmentele, si-n intreaga structura. Balansul intre gol si plin, intre darurile sarbatorii si vidul care sta sa se prabuseasca... las loc unei analize complete intr-un. Eu las doar un semn. Iata fragmentul poem, cu durerea de care ziceam:

fiecare scîrțîit în omătul solidificat îl simțeam ca pe un fior fin însă dureros înăuntru. de parcă cerul mi-ar fixa orice mișcare drept una ce ar schimba destinul. de parcă i-aș ponegri sufletul lui reîncarnat pe pămînt, cu fiecare pas apăsat. de parcă am fost și eu cîndva fulg.

Multumiri pentru gand si rezonanta. Simt astfel ca-n orbitele sufeltului exista si un suflet al orbitelor asa cum exista un suflet al plajei, al tarmului si-al muntelui. Sigur ca \"vin peste tot\" schimba sensul lui \"sunt peste tot\". Sub magia tridentului imposibil, cu da si nu in impacare, recunosc forma si sensurile Ioanei mai aurii decat argintiul formei initiale. Probabil ca si strofa a treia trebuia sa aiba cel putin patru versuri intrucat in versul 4 din primele doua am pus cate o piatra. Erika, Tudor, Ecaterina si Ioana, fara semnele voastre eram pe cararea pierduta. Multumiri si un an rotund, precum zic cifrele sale. Poate-mi spuneti voi care e floarea anului care a trecut...

Cu fermoarul pleoapelor tras până la gât, urmele se ridică din sala de așteptare
și dau fuga să prindă ultimul tren de seară. Trenul ăsta oprește undeva, în câmp, nu departe de locul de unde se poate vedea tot anul care a trecut (după unii). De aici sper să ajung cu Pașadia până la tine să-ti urăm de ziua ta împărătească. Nu șterge praful de pe mobile. Am să-ti fac un desen să te conving că văd. Anul ăsta nu ne grăbim. Are o zi în plus.