Petrică și Îngerul

Nichifor Crainic: “De două mii de ani încoace grăiesc în vii şi tac în morţi, Dar dârz voi pune eu soroace înconvoiatei mele sorţi. Şi când tresaltă milioane de acelaşi sânge şi pământ, În iureşul eternei goane, cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt!” Pentru Crăciun pregătesc semnele Anului Bun/ Mai înainte de toate, damigeana cu licoare/ Cu nume poetic: Lacrima lui Ovidiu/ Vin super-special de Murfatlar/ Cu puteri magice cât un punct de zar...și-o Crăciuniță... Cad frunze din vis în poveștile cu Anais. Sărăcie cu pălărie, la Pescărie. La toate barăcile nu lipsesc pescărușii și zborul prin bucurie… Iată o Scară între Iarnă și Vară,/ Între Minte și Inimă/ Între Gând și Cuvânt/ Între Tine și Mine/ Trepte de scară cu doruri uitate/ Pe care urcă și coboară Îngerii/ Îngerul nopții, Îngerul dimineții și cetele lor de înaripați... Constanţa şi Dublinul sunt oraşe înfrăţite. Evident, Constanţa este înfrăţit şi cu Sulmona şi cu Yokohama. Oamenii Constanţei mi-au înmulţit fraţii, surorile şi prietenii. Pe unii nici nu-i mai ştiu. La o intersencţie mă salutase un domn. Evident că mă confundase. Când i-am spus că nu-l mai ştiu s-a arătat jignit și-a făcut urât... Mi-a părut rău de el... Când l-am întrebat dacă mi-a fost student, s-a dat de trei ori peste cap şi s-a transformat într-un corbişor şi o cioară vorbitoare…..La așa ceva nu mă așteptam, să mă întâlnesc pe stradă cu un vrăjitor… Pe Strada Cuibul de Barză, la numărul 2, ai casei sunt în așteptare de colindători. Chiar atunci am apărut noi, cu Ghiorghiță, în drum spre Cogealac… Între colindători, Vasile Plătică, comandantul Navei-Amiral, prieten la cataramă cu Domnii Sloterius, Zelkanu, Alexis, Logaritm și Radical… Pe cadranul solar, dirijor pe Plaja cu Suflet, cu matematicarii George Isac și Banu-Zelkanu, specialiști în a lungi clipele prin tehnici de complementaritate și ferestre deschise, doruri uitate pe scară... Mă obişnuisem, lunar să-i scriu scrisori fratelui meu, cum o făcea Van Gogh către Teo. Fratele meu, mai mare ca mine cu 3 ani îmi dădea tot felul de sfaturi, bazate pe experiența lui de viață poetică. Un sfat a făcut pui în inima mea: “Când toți își caută o stea, tu alege Luna și gluma” Ginei din București îi scriam mai rar, până-n clasa a XI-a, Când scrisorile de la ea se combinau Cu scrisorile de la Anuţa, care a dat năvală în viaţa mea Ca un Bumerang cu rang de Poezie-Vie https://bumerangliterar.wordpress.com/2023/12/14/nicolae-dima-piramida-evolutiei-umane-de-la-natura-la-stiinta-cultura-arta-si-literatura/ Motiv pentru care, în ultima clipă, m-am hotărât să schimb Bucureștiul cu Timişoara. Prima săptămână de Timișoara a fost de basm. Intrasem direct în piramida din Labirintul Vieții de Student… De știam că-n piramidă este semnul tău mirat se vedea până departe perspectiva-n răsturnat unde din fragilul tare se născuse-atunci un vers ce-și luase de pe umeri pana altui univers și în rana părăsită înmuia-n culori penelul retușând ușa la tindă scrijelind apoi crenelul cu verniuri de retuș Verniurile de retuș cu care pictez, un fel de apă vie pentru pictura cu magie, sunt din ulei de trandafir cu rășină de brad, mai tari și mai pline de parfum decât verniurile Rembrandt… Petrică și Îngerul Așteaptă pe șevalet Ultimul retuș… Constanța, Vineri, 15 Decembrie, 2023