Gemenele

frumos scris, ... redă o stare de pace, ... de vineri, :)
mi-a plăcut,
sănătate Domnul Ioan!
maria,

Eu, Tu şi restul lumii, azi
(Luna povestea tăcută o poveste ne-ncepută)

Se întâmplă uneori să fie
Ca în povestea cu poezie...

S-au trezit poveştile, într-o noapte cu lună plină.
Din lumea jumătăţilor de Infinit
Un canar cântă la nesfîrşit
Aceleaşi note de ademenit
Un cântec de dragoste păsărească
Ajutat de liniştea cerească
Din care, tot mai aproape de noi
Strigătul pescăruşului de pe mare
Se aude ca o chemare

Tu: “țineam gândul cu mare grijă, nu cumva să îl ating,
mi se părea că o să dispară, venea tip-til,
când își scotea aripile mă ascundeam înăuntrul meu în mai adânc,”

Eu: În atelierul de la Pescărie
Am zis să te învăţ să pictezi
Mai frumos decât visezi

Tu: “ne-am întâlnit, astăzi, ne-am întâlnit întâmplător,
- unde, v-aș zice, însă nu cred că o să înțelegeți
unde...

...deși, se simte la fel, parcă ne-am fi întâlnit pe șleah,
ca atunci când mama mă trimitea să cumpăr pâine
de la magazinul din centrul satului”

Din pânzele albe, tabloul aşteaptă la cotitură
Stau să-mi aduc amine ce vom picta azi
Din Labirint, cântecul cocoşului, de trei ori
De la casa cu iederă, un lătrat de câine
Farul Genovez aruncă aceeaşi lumină
Spre Tympul văzut dintr-o parte

Of, Doamne, cum se adună toate într -o zi lumină
Care să fie motivul cu tivul şi cortina,
Cu Vina, Peisajul şi Arlequina
Din dunga albastră a mării
Cu visele, poveştile şi dunga zării
Cu scările amânării, adunării şi înzestrării
Dintre care prima dintre ele este
Scara fără nume
Pe care o folosim noi
Echipajele de marinari, Pictorii şi Isihie
Cu o mie şi unu de unchi, ferestre şi mănuşi

Tu: Oh, gândurile astea copilărești nu-mi dau pace ...



Constanţa, Duminică, 21 Noiembrie, 2021
Calendar: Duminica bogatului căruia i-a rodit ţarina
Ap. Evrei IX, 1-7; Efeseni V, 9-19; Ev. Luca X, 38-42; XI, 27-28; Luca XII, 16-21

(triptyque)

poezia plimbă-n noi
ca-ntr-un sac plin cu cartofi,
restul lumii , tu și eu
ne dâm coate-n veselie,- pescărușii cei sățoși
de-ar da busna, cine știe
de rămâne
să mai fie pentru cei de-s curioși, cască gură la fereastră,


măi bădie, măi gulie, ce să zic de Pescărie,
- onorată di poftiri, de mă pui la bănuiri
ca soldatul cel ucis( în amurg de arhimedi) n-ai citit pân la sfărșit
cu talant, atenț-î-i di poiet,

pot să zîc,

de-nvăţat nu mă sfiesc,
doar
puțin să precizez , dacă badi, ai fi șitit ” tot ce (și) visam uneori”

deja

”la-nvățătură”
am trecut lecția de pictură

c- ”un alt chipeș coleg ...
în acuarelă, ulei, și creion, scriam conspecte, descâlceam geometrie descriptivă
am tot scris și-am tot pictat până într-o zi comunismul a căzut,
- s-a deschis podul de flori peste prut,
ca un vânt a plecat, dus a fost, praf și pulbere (s-a făcut motociclist la timișoara)”

bănuiesc, colegi di breaslă, întâlnitu-v-ați pi-aripi di pescăruși,

am și eu o legătură, - zic

să trecem din pictură

la ceva mai serios,
- algebră comutativă,
curbe, câmpuri
finituri, C și F ( nu-s singulare,)
demonstrare-i cam așa: {\displaystyle Z(t)={\frac {P(t)}{(1-t)(1-qt)}}\ ,}Z(t)={\frac {P(t)}{(1 -t)(1-qt)}}\ ,
cu P(t) un polinom, de gradul 2g, unde g este genul lui C.

și rescrie: {\displaystyle P(t)=\prod _{i=1}^{2g}(1-\omega _{i}t)\ ,}{\displaystyle P(t)=\prod _{i=1} ^{2g}(1-\omega _{i}t)\ ,}

din nou rescrie: ipoteza (Riemann) pentru curbe peste stări de câmpuri finite: {\displaystyle |\omega _{i}|=q^{1/2}\ .}|\omega _{i}|=q^{{1/2}}\ .

e ușor de arâtat absolutele valori (ale rădăcinilor) sunt q1/2,
cum
au aceeași valoare
absolută

Doamne, cum se adună tâti în sacul de cartofi (homomorphism-ic)

să nu pierdem vremea de pomană,
- pescărit aș învățat cu momeală de cartofi,

e și aia poezie, … :)

Plouă peste cântecul mierlei cu frunze de tei
Ca un ecou, lătratul de câine răspundea în inima mea
Toate s-au strâns acolo, ca o comoară acoperite cu o piatră de moară
Pe care doar ele, rădăcinile o pătrund, o ridică, făcând lăstăriş cu pietriş
Aici este casa de pe plajă cu grădina de matematicar-marinar
Cu arcadele pontice pline cu trandafirii din Parcul Rozelor
Cu îngerii, cu aerul şi cu muzica locului
Tu eşti viţa, noi suntem mlădiţele
După cum se ştie,

O Tăcere s-a luat după mine
Alergăm să prindem răsăritul
Pe plajă, Tăcerea mi-a luat-o înainte
Oprindu-se la capătul digului
- Vezi, să nu calci pe piatra cu alge că alunecă.
I-am mulţumit şi m-am aşezat pe rogojină.
- Încotro? m-a întrebat, întinzându-mi, zâmbind, o ţigară.
- Mulţumesc, am pipa mea. Am scos pipa din teşcherea. Am îndesat-o tacticos cu tutun. Am scos bricheta de pipă şi ferind flacăra de vând, pufăind de trei ori, m-am trezit făcând rotocoale de fum şi povestind. Mă duc până la gară să văd dacă-i vreun tren spre Paradis. Am de golit o valiză de comisioane, întâlniri unde nu cunosc pe nimeni,.. şi toţi vor să afle despre cei ce nu-s pe-aici....