Jurnal
unui om din veşnicie
(din poiana calului)
2 min lectură·
Mediu
uvertura cu re diez
dintr-un crez
1.
De aici, din locu-n care se atinge Infinitul
Într-o voce de luceafăr se adună Nesfârşitul
Undelor crescute-n dorul unui om din veşnicie
Între cele trecătoare e şi visul din pruncie
Când pe prispa aşteptării mama şi cu trei copii
Aşteptau mai mult de-o lună tata ce lucra prin vii
Nu mai spun că aşteptarea îmi părea precum e marea
Valuri, valuri, înspre maluri, izbind digul, cresc cât zarea
Unde, într-un punct de fugă, Infinitul stă pe-o dungă
Şi croieşte-o clipă lungă, lungă-lungă şi mai lungă
Ajungând la tine-n luncă. Ce zici calule de luncă?
adu-ţi aminte
azi o dimineaţă
mâine o seară
şi între ele
bagă câte o clipă lungă
vocalize cu aaaa
cu iiiiiiiiii
şi cu cântecul stărilor
despletind tristeţea amânărilor
2.
Între lebede şi raţe un pescar umbla pe ape
vorbind cu o însoţitoare pe care numai el o vedea
zilele acestea Dunărea-mi curge spre izvoare
într-un fel, imitând întoarcerea Iordanului
cu un diez ridicându-l pe re
repetându-l actoriceşte
re-re-re-re-re-reeee
prelung şi-ntr-un punct
ecoul lui la-la-laaaaaaaaaaaa
şi a-a-a-aaaaaaaaaaaa
un cântec între ierburile înalte care sprijină cerul
stuful fiind majoritar
şi-o iarbă de sărătură
ţinându-i isonul
tonul principal dându-l aerul încins
şi înmiresmat de floarea de cicoare
şi de sânzâiene crescute din piatra zidului
3.
era-n gândul tău
o fereastră zidită
care semăna cu zidul meu
în spatele căruia
am găsit o mare
nu ştiu dacă ţi se potriveşte
dar eu aşa am făcut
am luat câte-o piatră din zid
de pe rândul de sus mai multe
apoi câte o piatră mai puţin
cât lăţimea unei trepte
pe următorul
încet, încet
zidul a devenit
scară coborâtoare
unde altundeva putea să coboare
decât pe plaja pe care mă aştepta marea
4.
din cenuşă, pasărea Phoenix
o ideea tulburătoare
dintr-o bucată de marmură
se-nvârte ideea-n spirală
începe-ntr-un punct albastru
ca o sămânţă încolţită-n praf de stele
mişcare pe-o floare-ntr-un cerc mic
rostogolit într-o stare, din ce în ce mai mare
până devine o iubire adevărată
flacără-foc, apă-n deşert, nor, ploaie-n câmp deschis
furtună-n pădure, rătăcire-n bazar, întoarcerea pe vapor
un abur dintr-un rotocol de pipă
o singură ramură
o ghindă
001.490
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 356
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “unui om din veşnicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14143953/unui-om-din-vesnicieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
