Jurnal
Acum ca Atunci
(Al 7-lea anotimp)
3 min lectură·
Mediu
motto: "un damf de Londra şi de singurătate se plimbă pe cheiuri"
printre frunze şi ţânţari, melcii şi-au făcut cărare
melcul mării, cea mai mare
cu spirala în spinare
de aici până la Proxima Centaurii
augurii, mugurii şi strugurii
într-o cântare imaginară
cu doi într-o gară
iară
1.
Cu un minut înainte de ora şapte
o mie de şoapte au venit lângă mine...
trăgeau spre viitor
un covor zburător
Lampa lui Aladin se lumina cu Lampa Japoneză
Un rotocol de fum şi-un dor de vară, acum...
A trecut un minut. Şi încă unu.
Este 7:01. Citeşte tu ora.
Citeşte-o cum te-am învăţat. Cu încetinitorul
Nu te grăbi. Ţine-l pe unu în primul uuuu...
Alege-ţi câteva litere-n gând
Cât de curând? Nu. Acum!
Ai văzut? Timpul a trecut. S-a făcut 7:07
În radă la Alexandria, vaporul aşteaptă intrarea-n Dană
Mereu se întâmplă ca un Acum
Să iasă în întâmpinarea unui Atunci
Clipele gemene încep să-ţi semene
Poate n-ai să mă crezi
aşa cum te-ai îndoit
când ţi-am mărturisit că
am stat de vorbă matricial
cu un radical şi un cal
la marginea stufărişului
de pe malul Crişului Alb
el Alb şi Marea Neagră
Cântecul mării acelaşi
Lebedele-şi fac cuib
Lătratul de câine
Acum ca Atunci…
2.
al 7-lea anotimp
atât am spus
şi tu ţi-ai adus aminte
spunându-mi cu glas schimbat
ceva ce seamănă foarte mult
cu vocea mării
primăvara, vara şi toamna
“Nopţi fermecate de greieri cântate...
E noapte târziu... un greier zurliu îmi cântă'n fereastră o simfonie albastră...."
Un cer plin de stele sclipiri efemere...
şi visele mele poteci argintii
glasurile-s amestecate-n sufletul meu
clipele-s lungi, cât un Voiaj
de la Tomis la Cartagina
şi înapoi…
ai început povestea candelabrului şi-a cucului
din ceasul dulapului cu 5 uşi… Ieri dimineaţă
am trecut pe la lebede lebedele erau pe apă
şi cuibul era părăsit cea ce m-a umplut de tristeţe
să aştepţi să se nască 8 pui de lebădă
şi-n loc de bucuria aceasta
să găseşti cuibul părăsit
la amiază am întâlnit-o pe Doamna Elena
sfânta care are grijă de lebede şi de porumbei
de pescăruşii şi de câinii din parc
se tânguia că cineva furase ouăle din cuib
şi de aceea lebăda şi lebădoiul sunt atât de nefericiţi şi se ruga
"Duhul trândăviei şi-al grijii de multe
nu mi-l da mie"
era sufletul meu
de acum
catran de supărare
cătrănit rău de tot
din poveştile marine
unele ajung la tine
după ce trec pe la mine
în al 7-lea anotimp
stau de aceea pe dig sau la far
unde e plin şi e rost de zadar....
Joi, 12 decembrie, 2019
(Acum ca Atunci)
002.376
0
