De ce tu nu mă chemi
Și glasul ți-e tăcut
Și trec atâtea vremi
Fără să-l ascult?
De ce când vin mereu
La tine doar cu gândul,
Se udă ochiul meu ,
Se udă și pământul?
De ce in urma ta
Timpul ce-i dus privirea-mi apasă
Ș-abia mai zăresc eu acum,
Cum zorii se duc și noaptea se lasă,
Iar glasu-mi amar se îndeasă
Cu lacrimi din plânsul nebun.
Și rece îmi umblă sângele-n
Pe ape si mari si pe oceane pasesc
Precum pe pamant,
La ceruri in zbor ma inalt si gasesc
Al libertatii vesmant.
E o haina din vise ce nimeni n-o vede,
Doar eu o imbrac,
Si eul din mine
