ioan lila

Muierea tînara e bună Dar țuica-i țuica doar bătrină Privește-o-n zare Cum răsare Ca luna plină dintre dealuri Ca apa tremurînd pe maluri De izul ei amețitor Nu ești bărbat de nu ți-e

Despre incandescența absurdului Poezie erotică Păpădia ta, risipită peste buzele mele, De deasupra inflorescenței tale uimite În devălmășia unui ritm halucinant... Eu mă prăbușesc în adîncul

TE-AM IUBIT DE TINAR pentru TINA Te-am iubit de tinar, mai eram imberb, Luam luna in coarne ca un pui de cerb, Aiuram pe strada si visam frumos: Ca te tin de mina si mergem pe jos Ca

Te-am iubit de-o viata cred ca m-am nascut Cu aceasta vina ca te-am cunoscut Poate-n alta viata poate chiar acum Ne-mplinim noi visul unui trup comun.. Si ca in oglinda, cind ne regasim Ne

EPITAF Pentru mine \\nsumi – Ioan Lila (pentru cine altcineva?!) Aici zace acela… ce n-a voit nimic, Dar a rivnit la toate... si a pierit, in fine! Nici umbra lui nu are, acum, vre-un

Ma, careva s-a uitat strimb, Si-a masluit masura... si ce sa mai... aia... cum ii zice... Cintarim! Pen\' ca... drumul asta... intotdeauna duce... Precis spre... cum ii zice?! Tintirim?!

Mă trezeam cu tine, Doar că te visam. Îmi era mai bine... Poate aiuram! Și, ca o lumină, Sînul tău molatec - Îmi punea pe tîmple Vatră de jăratec. Te țineam în brațe Și te mîngîiam - Ne

Ei, Elenei din Troia, ii place albastrul. Albastrul fiind in devenire Cer. Sta linga mine si imi corecteaza greselile. Nu mi le amendeaza, doar Imi ia existenta si mi-o inlocuieste cu o

Iubirea este doar un semn celest, O floare grațioasă sau durerea Că nu putem visa la infinit, Că florile își fac singure mierea... Hei, Tina, undeva ai disparut... Mi-e dor de floarea noastră

Tu ești minunea unui secol pur În care doar lucereferii apun Dar, cînd mai ies la zbor și alte flori Tot tu cu visul tău mă infiori

-Cauta-mă, dacă n-ai altă treabă, Du-te pe dealuri, numără frunzele de mesteacăn! îmi zice Elena din Provita de Sus, și Măria, mă-sa, se pregătește de înserare, aprinde televizorul, pune ceaunul