Ioan Jorz

Cornel, catrenul ar trebui să fie cam așa:

Rimă, ritm, măsură, ioc!
Poante n-au, stârnesc doar milă,
Și nici farmec n-au, deloc;
Totuși au ceva... O \"pilă\"!

Elimini astfel \"Niciun farmec n-au deloc\", care este o redundanță, prin dubla negație niciun/deloc. Cu amiciție,

Petruț, vom găsi noi ceva, până la urmă. Îmi dau și eu seama că sunt prea multe consoane dure în cele două cuvinte. Uneori limba română este \"ingrată\" și zgârcită la sinonime, cele cu foneme muzicale. La o formă definitivă a poemului am să fac o schimbare. Mulțumesc pentru observație și semn. Să mai treci! Cu amiciție,

Prima, după ce am citit textele laureaților, era de premiu, intra în palmares. Nu știu cum s-a făcut jurizarea, pe grupaj sau la bucată, dar exceptând titlul, care anticipează, oarecum, jocul de cuvinte, vorbim despre o epigramă. Și nu sunt vorbe de complezență. Cu stimă,

Domnule Dan Norea, am apreciat calitatea materialului postat. Vă înțeleg și vă împărtășesc entuziasmul, pentru că am avut și eu, ca mulți alții, o primă participare la un festival de epigramă. Am fost, la rându-mi, copleșit de statura epigramatică a unor maeștri ca Stelian Ionescu- Astralus, Clenciu, Nicomah, Zarafu, Corbu, Penciu, și lista ar putea continua. Sper să mai participați și să ne putem întâlni. Pe scenă, în recital, a fost alături de dvs. și o părticică din mine, prin maestrul meu Nicolae Nicolae, din Caransebeș. Cu prietenie,

Calimero, ca și cunoscător al fenomenului, din interiorul său, îți dau dreptate. Exceptând epigrama lui Ionel Iacob-Bencei și cea a lui Mihai Moleșag, au fost premiate niște catrene, fără poanta, niște constatări în versuri, \"trase la temă\" cum spun epigramiștii. Nu pot fi bănuit de lipsă de obiectivitate pentru că nu m-am obosit să trimit epigrame, acolo premiile se dau înainte de primirea materialelor pentru concurs, pe bază de reciprocitate. Cei mai vechi în \"branșă\" știu, în funcție de localitatea în care se organizează festivalul concurs, care va fi palmaresul. Fără parti pris-uri n-am mai fi români. Altfel nu s-ar confunda madrigalul cu epigrama, ba și premiat pe deasupra. Să nu mai vorbim de însăilarea aceea, bazată pe titlul romanului \"Zahei orbul\", din care nu se înțelege mare lucru. Concluzia este una singură, exprimată atât de plastic de epigrama confratelui Petru Chira, din Timișoara:

Despre unele Festivaluri de epigramă
Te premiez, e o-nvoială,
Și tu pe mine când e cazul,
Căci mâinile oricum se spală...
Vedem ce facem cu obrazul.

(Revista \"Epigrama\", nr.40, iunie 2007, coperta I)

Alberto, nu e din perioada aia, cu colhoznici. E din vremea când mă lepădam de \"optzecism\" și visam cai verzi(vânăți) pe pereți. Face parte dintr-un grupaj mai amplu, distins cu marele premiu la festivalul concurs \"Mihai Eminescu\", prin 1998. A trecut ceva vreme, e drept, au apărut și \"prozatoro-poeții\", \"eroto-scribii\", o \"pleiadă\" de diletanți post-moderni. Asta e. Mulțumesc pentru trecere și sinceritate! Cu amiciție,

Nu știu dacă, în cazul poeziei Elei Victoria Luca, mai putem exprima păreri de tipul \"mi-a plăcut/nu mi-a plăcut\" sau \"un poem bun/rău\", asta pentru că poeta are, deja, un discurs poetic individualizat, încărcat de simboluri, o construcție sintactică a poemului, atât de personală. Putem să ne exprimăm părerea, poate, asupra unui ciclu de poezii, a unui volum. De ce nu? Așadar, mă rezum la a spune că o citesc, întotdeauna, cu plăcere, cu surprindere și cu sentimentul că așteptările mele, estetice, nu sunt înșelate. Cu amiciție,

Este interesantă \"propunerea\" și am să țin seama de ea, la o eventuală rescriere a poemului. Ascuțișul aerului reteza jugularele armăsarilor... De aici imaginea cu nechezatul înroșit, gâlgâind în gâtlejuri, roșu pe albul zăpezii. N-am intenționat asta, dar așa a curs scrierea. Mulțumesc pentru ajutor,

Alberto, un frumos poem de dragoste, cap-coadă. Ar fi ceva de cârcotit, dar nu am să o fac, pentru că este lipsit de importanță. Am apreciat scrierile tale, atunci când au avut coerență, și poemul acesta are. Mi-a plăcut, sincer. Cu amiciție,

Anca, nu știu ce să zic. Aveam și grumaz, dar nu mi-a plăcut pluralul literar, iar neaoșismul bănățean \"grumazuri\" n-am îndrăznit să-l folosesc. Am avut, pare-se, un prieten comun, pe Ion Ardelean, Dumnezeu să-l odihnească! Mulțumesc pentru apreciere! Cu amiciție,

Sorine, te întreb cuminte,
Mă iartă, știi că sunt afon,
Dar Hillary, ca președinte,
Va și cânta... La saxofon?!

Mi-a plăcut fotografia, în mod deosebit. Te salut cu prietenie!

Julia, folosirea diacriticelor este obligatorie. Fără ele orice text ajunge, direct, la \"Atelier\". După semnele de punctuație va trebui lăsat un spațiu. Scrii cu inițială majusculă în interiorul textului, (vezi \"Marii Imitații\"), iar \"sida\", care ar trebui scris cu majuscule, îl scrii cu minuscule. Poemul este interesant, doar că ar mai trebui să elimini unele explicații de genul \"stâlp de semafor de pe marginea trotuarului\". Cu speranța că ți-am fost de folos.

Teodor, ca de obicei, cu cuvinte puține ai spus mult. Mie mi-a plăcut versul de final, pentru că, dincolo de pași, prin acel punct trec atâtea drumuri. Cu prietenie,

Laurențiu, important e să nu se audă \"ca cei\". Va trebui să corectezi, altfel nu sirena se va auzi ci o cacofonie. I-a scăpat și Alinei, care este foarte riguroasă și obiectivă cu textele altora. Cu amiciție,

Teodor, cu sensibilitate și aplecare pe text, comentariile tale îmi pricinuiesc mici bucurii. Nu știu ce să fac. Să modific sau nu, textul. Mulțumesc pentru trecere și semn! Cu prietenie,

George, vi-au turnat, ăștia, prea mult Blaga în cap, la facultate?! Că nu vă mai rupeți de el! Să nu-mi ceri explicații, la afirmație, că n-am să ți le dau. Îndemnul meu este: \"Să nu vă papagatelizați!\" Consider că te referi la mine, în acest poem. Îți mulțumesc! Nu mă așteptam! E prea mult! Cu amiciție,

Gelu Diaconu, unde s-ar putea încadra acest text? Că, nu e nici proză, nici poezie, nici \"femeia cu barbă\", ori \"câinele dingo\", nici orice altceva. La \"rateuri\"? La ce \"proza\" mea? Înțelegi tu! Nici, măcar, un reportaj, ziaristic, ceva, care să poarte un nume. Ceva coerent. Textul n-are niciun fel \"zvâc!\", \"shepsis\", poantă, metaforă, comparație, etc., mă rog, toată stilistica... Este de o penibilitate, inexprimabilă în cuvinte! Locul comun al locurilor comune. Sănătate! Că ai nevoie...

Alberto, ce-ai scris tu, ca și un cântec de leagăn, nu este o \"bălărie\"! Doar că \"Gillete\" se scrie cu inițială majusculă, (este o marcă/brand), și între ghilimele. \"Nani-nani\" se scrie cu virgulă, nu cu cratimă, fiind urmat, obligatoriu, de \"semnul mirării\", întrucât este o onomatopee. La tine, în text, ar trebui urmat de două puncte, eventual. După \"îl ascult\" se pune virgulă. Se pune punct după \"leagăn\", semul exclamației după \"Nuuu\", punct după \"idolatrizeze\". Postmodernitatea, deși mulți o clamează ca pe o scuză, nu incumbă și greșelile de ortografie, nu este contiguă cu veleitarismul și semianalfabetismul. Poemul este bun, are \"schepsis\", este finalizat. Chiar mi-a plăcut. Cu amicalitate,

Cred că, mai degrabă, Vasile Munteanu, demitizează, deasamblează, dislocă paradigma \"Învățătorului\", îl reașează în cotidian, printr-un discurs poetic social, (antisocial, dar parcă prea cuminte), îl umanizează. Poemul acesta este ca un \"picamăr\" care dislocă un soclu, zgomotul său neauzindu-se din considerente de manipulare poetică. Mircea Badea \"merge\", ca intertext! Dă ora exactă! Îl localizează pe poet, cronologic și la parter. E ceva! Poemul este interesant, perfectibil, dar interesant. Cu amiciție,

Există o ușoară confuzie terminologică în unele comentarii, postate la această problematică. De pildă, un comentariu ritmat la o anume epigramă nu este, neapărat, o replică. Un catren care, la rândui, tratează \"tema\" abordată în epigrama/catrenul ce se comentează, poate fi, cel mult, un alt catren, o altă epigramă, nu o replică. Replica presupune o tratare diferită, inedită, a subiectului, (poantei, aforismului, etc.), epigramei în discuție, obligatoriu având, cel puțin, valoarea și calitatea celei dintâi. Replica nu scuză, în nici un fel, abateri de la prozodia specifică genului, cum se mai întâmplă unora dintre confrați, ( chiar și mie). Este o jignire pentru un epigramist să primească o replică \"schilodită prozodic\", fără poantă, constatativă, și o descalificare a autorului acesteia. Foarte multe comentarii versificate, postate ca și replici, nu respectă aceste uzanțe, fiind inutile, ba mai mult, sufocând în \"lăstărișul mediocrității\" dueluri epigramistice, ce ar putea fi interesante, ar da savoare \"subsolului\".
Tot potrivit uzanțelor, un autor de epigrame, într-un eventual volum, va accepta și va publica o singură replică la epigrama sa, pe cea mai valoroasă. Așa că nu vedem rostul unor comentarii ritmate, atunci când nu au rigoarea de care vorbim.
Șarjele amicale, duelurile, se practică, îndeobște, între doi, în pagina unuia singur, nedepășind două, maxim trei, schimburi de replici, pentru a nu se ajunge la înjurături sau la diluare a poantelor, ca să nu mai amintim de riscul de a plictisi pe ceilalți.
Se poate răspunde la comentarii, replici, etc. și altfel decât printr-un catren, pentru a nu genera, (potrivit principiului \"ultimul cuvânt să-l am eu\"), un șir interminabil de \"replicuțe\".
Se pot organiza, periodic, pe teme sau rime date, concursuri, la care să poată participa oricine, cu una sau două epigrame, originale, toate creațiile putând fi postate într-o singură pagină.
Se pot face multe, se pot găsi soluții, dar, în primul rând, ne putem abține de la a posta orice și oricum, sub titulatura de epigramă. Cu amiciție colegială,

Laurentiu, ai dreptate. Scuze! Rectific:

La TV sunt multe june,
Care blonde, care brune,
Si multi, nu ca Orasanu\',
Le privesc... Stropind ecranu\'!