Ioan Jorz

George Pașa, vetust este totuși prea mult spus. Chiar dacă este o poezie mai veche, de-a mea, dincolo de muzicalitatea cântecului, la o lectură binevoitoare și aplicată, vei descoperi mai mult decât faptul că \"sună\". Sintagma \"focul vânăt\" aparține, probabil, celui care a tradus textul lui Esenin. În Banat, mulți dintre trăitori, nici astăzi nu spun altfel culorii albastru, decât vânăt. În combinație cu culoarea verde, \"vânăt-verge\", are un sens peiorativ, însemnând un fel de \"culoarea vântului turbat\". Deci \"vânătul\" meu are alte rădăcini decât cele ale traducătorului, sau poate aceleași. Cu amiciție,

Cristina, deși intempestivă și oarecum \"la revanșă\", mă bucură trecerea ta și micul semn de întrebare lăsat acolo. Cu amiciție,

Nicolae Popa, cu plăcere! Dacă mai e cineva care este sensibil la un astfel de trist cântec de dragoste, mă bucur. Mă bucură și aprecierile tale. Cu prietenie,

Ai scris aici, cu tot elanu\',
Un adevăr,(fără cenzură);
Adică umblă Liviu Nanu
Și cu jumatea de măsură!

Adina Ungur, am citit. Dualul ontologic, prezent. Sf.Anton și Dali, bine. Imagistică. Curte, anturaj al curtezanelor. Fără regrete. Oricum, până la 34 nu urcă liftul. Poate îngerii. Dar bifurcarea în drumuri, nu acceptă mesajul telegrafic. Opțiunea ta. De la mine stelele nu pot să cadă peste acest poem. Poate doar fulgii lor. Cu prietenie,

Mircea, vezi că ai în text niște \"aritmii\" pe care nici o inimă de poet nu le-ar suporta. Despre rime, ce-aș putea să mai spun... Șchioapătă. Du-le la ortoped! \"Ortoed\". Aștept să citesc poezia, corectată! Sănătate!

Leonardo, contactul cu poezia concret-vizuală l-am avut prin anii șaptezeci, odată cu o plachetă de versuri a poetului Gavril Matei Albastru, decedat acum câteva zile. Concretismul său vizual se reducea, în acea vreme, la obținerea unor forme, primare, care să exprime cumva, să susțină ideea textului, prin dispunerea cuvintelor în pagină. Lucrurile au mai evoluat de-atunci. Poezia vizuală ce ni se propune astăzi, în interiorul conceptului de post-modernitate, ca o reinventare a sintaxei, a ordonării pe o axă atemporală și aspațială a textului poetic, nu înseamnă, neaparat, un poem-caleidoscop, cum e cel pe care tu îl propui. Alternarea fontului, a culorilor, spațiile atipice dintre cuvinte, pot fi elemente de recuzită, de asumare a apartenenței la \"manifestul vizual\", dar nu au un rol determinant în a defini poemul ca o poezie concret vizuală, ca o poezie spațială. Lipsește semnul non-lingvistic, acuratețea sa. Invariantul cu care operează și pe care se sprijină o construcție metamorfică a semnului grafic sau non-grafic. Bat câmpii! Textul, în sine, este bun. Mi-a plăcut. Cu amiciție,

Cristina, textul este o retorică a întrebărilor de dragul întrebării. Întrebări întrebărețe, la care nu aștepți nici un răspun, cărora nu le dai niciun răspuns. Am citit texte mai bune în pagina ta. La acesta poți să renunți, fără regrete. Cu amiciție,

Alberto, după niște \"bălării\"- să te citez, ai scris un text bun. O proză unde ficționalitatea este încărcată de simboluri, dacă ar fi să amintesc mărul edenic, oglinda ca paradigmă borgesiană a obsesiei reflectării morții, a anticipării acesteia. Obsesie pe care o întâlnim și în mitografiile antropologice autohtone. (Chipul unui mort, sau al unuia apropiat, drag, care va muri, zărit în oglindă, premonitoriu). Deci o proză fantastică, bine montată într-un cadru contemporan, cotidian, domestic chiar. Textul curge, aș zice, firesc, viu și nelivresc. Mi-a plăcut. Cu amiciție,

Sorin, ăia nu dorm buștean, dorm bolovan. Mi-a plăcut epigrama ta așa că voi continua cu una mai veche, \"prelucrată\" pentru a merge la temă:

Măsuri de securitate

La Parlamentul țării mele
Aș pune, peste tot, zăbrele:
Să nu le intre hoți-n casă...
Nici cei de-acolo să mai iasă!

Ultimele scrieri ale lui Vasile Munteanu se plasează, oarecun, la limita autobiografiei, translatată într-un prezent continuu. Și textul de față, unul al autoficționalului, nu face excepție. Și el este în vecinătatea imediată a unei culturi \"hip-hop\", autohtone. Citit cu pauzele și sacadarea de rigoare chiar este un text \"hip-hop\". Are un mesaj social puternic, ludicizat prin opțiunea puștiului de a deveni \"jupân\", \"șef de hală\" care fură la cântar, are gagică și mașină de fițe. Limbajul textului este de o suburbanitate lipsită de trivial, aproape delexicalizat, cu elemente de argou și ticuri verbale, dând veridicitate epicului. Un epic fracturat de intertext, de povestea în poveste. Cred că am citit un text ce a părăsit postmodernitatea, pentru a se înscrie pe direcția unei poetici a dislocării estetice, a fracturii. Deși s-a produs, oarecum intuitiv, dubla evidențiere a textului este corectă. Îl evidențiez și eu, prin comentariu, remarcându-i prospețimea și forța. Cu amiciție,

Andrada, mergi pe un drum bătătorit și plin de praf. A prezenta ceva, fie chiar și o înfruntare cu iubitul- soldată cu decesul victimei(\"Regina ce și-a jertfit consortul\"), ca pe un joc de șah, este o abordare naivă și perimată. \"Gambitul damei\" nu asigură, automat, victoria niciunui jucător. Este doar o deschidere, mai degrabă defensivă. Cacofonii de genul \"șireată ca cei de lângă nebuni\", sunt de evitat, iar regină nu se scrie cu inițială majusculă, pentru că este un substantiv comun. Remarc, totuși, la tine, o abilitate de a construi textul, de a-l stăpâni și conduce la destinație. Sper să citesc și texte mai bune. Cu amiciție,

Adrian Gerhard, ai scris titlul poeziei de două ori. Ar mai fi și \"Dincolo de Soare\", vers căruia eu nu-i văd rostul. Cum adică, dincolo de Soare? Ce-i dincolo de Soare? Universul? Definește ce-i dincolo de soare și apoi recitește versurile textului tău, să vezi dacă se mai susțin, dacă susțin ceva, în general. Ar trebui modificat primul vers, dar asta este doar o părere a mea. Cu amiciție,

Angela Nache Mamier, mă bucur că un \"lunedist\" apreciază un text de-al meu, la o diatanță atât de mare în timp și spațiu. Avem, totuși,ceva în comun. Pe Geo Dumitrescu, care ne-a debutat și apartenența la o generație poetică. Succes pe agonia.fr și nu uitați că limba română vă așteaptă, oricând, acasă! Și eu vă aștept să mai treceți prin pagina mea. Cu prietenie,

În rostirile valahe,
(Nu că-l apăr pe Marean),
Se spune și \"almanahe\"...
Dacă ești bucureștean!

Sorine, bună poanta și inedită. Am rămas fără replică. Poate \"Rrom-telecomul\" ăla l-aș pune între ghilimele, dar nici așa nu cred să fie greșit. Cu prietenie,

P.S. Cred că ai primit materialele pentru antologie. Aștept o confirmare!

Adrian, sunt unele greșeli în text. Scrii cu inițială majusculă \"Cavalerii Mesei Rotunde\". Corect cavalerii \"Mesei rotunde\". Între cuvinte și semnele de punctuație nu trebuie lăsate spații, ci doar după acestea. După punctele de suspensie, dacă nu urmează un citat, se scrie cu inițială majusculă. Apar în text unele prețiozități de felul \"gâtul plăpând al... umanului...\"; \"cavitatea absolutului necunoscut\"; \"alfabetul vieții\", aplatizate de atâta întrebuințare, golite de semn și sens. Sunt de evitat. Cu amicalitate,

Cornel, cu toată modestia, (care nu mă caracterizează), trebuie să admit că ai perfectă dreptate, nu numai în ceea ce privește epigrama mea, ci și în ce înseamnă epigrama în general, ca specie a poeziei lirice. Am remarcat, deseori, la tine un discernământ axiologic, ca să zic așa, care funcționează chiar și atunci când este vorba de o epigramă. Așa e. Epigrama a fost remarcată pentru originalitate, publicată în revista \"Epigrama\", apărând și într-o antologie de epigrame. Mulțumesc pentru aprecieri! Cu amiciție,

Mihai, dacă \"Electorală\" este un catren, constatativ, fără poantă, cel cu violența și \"blatul\", rescris la pers.III-a, plural, poate fi epigramă. Cu amiciție,

Motive pentru somn sunt varii:
Etate, boală, plictiseală;
Însă mai dorm parlamentarii
Și pe motiv de mahmureală!

Printre femei, în Parlament,
Mai sunt și câteva amante,
Ce sunt schimbate permanent
Pentru motive... de etate!