Dilemă

acum să-mi fie cu iertare
găsesc preocuparea justă
că uneori vezi cu mirare
scânduri care umblă-n fustă

Silviu Viorel, m-ai păcălit și ai deturnat atenția eventualilor cititori, de la \"Dilema\" mea, cu pardesie de scânduri, la domnișoare care pot merge la schi - că bețe au, ca să păstrez nuanța ușor misogină din catrenul tău. Mi-a plăcut replica. Cu amiciție,

P.S. La braț cu o asemenea femeie, nu poate spune cineva că n-ai cherestea...

Sunt absolut de partea ta
Dar uneori imi pare, Jorz,
Ca orisicat i-am ataca
Stricam doar...gastele pe orz.

Un program de aur
Guvernarea are
Si prevad prin commuri
Dedicatii rare...

Cu mentiunea ca epigrama ta m-a uns la suflet si, vorba lui Nichita, imi pare rau ca nu am scris-o eu,
la mai multe, F.Abel

Programul lor de guvernare, care program?

De-i scândură sau stă de lemn,
Slabă sau mai dolofană,
Prietenește te îndemn,
Cucerește-o cu... o \"blană\"!

Florian Abel, chiar mă bucură aprecierea ta. Mulțumesc! Un pardesiu, din acela, care se calcă cu rindeaua, inscripționat cu etatea purtătorului fără voie, este tot ce ni se poate promite, ba chiar ni se promite, individual - de vreo 19 ani, încoace. Așa că de ce am mai strica gâștele pe orz, când ele-s moarte-n cocină? Cu amiciție,

George Floarea, programul de la TV. Programul acela, electoral, fără soluții - pe care-l au cu toții. Mulțumesc, pentru lectură și semn! Cu amiciție,

Ion Ruse, asta cu \"blana\" am tratat-o, acum vreo zece ani, în felul următor:

Cadou
Culant, atent și galanton,
I-aduse soacrei sale-n dar,
Un foarte elegant palton
Din blană, super... de stejar!

(Antologia de epigramă \"Soacra noastră cea de toate zilele\", ed.\"Ridendo\", Câmpina, 2003, antologie realizată de regretatul Ioan Miclescu, fost redactor-șef la revistei \"Haz de necaz)
Mă bucură trecerea ta prin pagină și replica. Cu prietenie,

Citindu-te , doar printre rânduri,
Am înțeles că nu-i deloc
Ușor, să poți a prinde scânduri
Dacă n-ai \"gaz\" de pus pe foc!

Violeta Andrei, mulțumesc pentru trecere și replica epigramatică! Mi-a sugerat următoarea epigramă, ca variantă a celei în discuție:

Atenție, pensionari!

Faceți un protest, ad-hoc,
Strângeți ale voastre rânduri,
Lemnele, de pus pe foc,
Vor să vi le facă scânduri!

Am pus \"gaz pe foc\" sau \"am dat foc la gaz\" - nici eu nu mai știu. Cu amiciție,

Să nu pun gaz pe foc,
Că iar dau de necaz,
Ochiul deschid pe loc:
Mai bine, foc la gaz!

Nelule, încerc să ajung \"la zi\" după o perioadă de absență și nu puteam trece peste efortul tău de a ieși puțin din lumea poeților serioși, din încrâncenarea dezbaterilor de acolo și de a te realătura postărilor și replicilor mai \"șugubețe\" din grupul umoriștilor.
În opinia mea, epigrama postată de tine are o poantă excelentă, care încă \"mai merge\" mulți ani de acum înainte. De asemenea, a fost o plăcere deosebită pentru mine să citesc replicile pe care le-a generat, ceea ce demonstrează o dată în plus că merită toate aprecierile și catrenul tău.
Ar fi totuși o problemă la versul al treilea, în sensul că are o silabă în plus, care \"ne scoate puțin din ritm\"; dacă pronunțăm corect românește, grupul de litere \"io\" se citește în hiat (\"a-pro-vi-zi-o-na-re\", nu \"a-pro-vi-zio-na-re\" - DOOM, pag. 48).
Oricum, am citit cu plăcere, felicitări!
Cornel

Violeta Andrei, faci ce faci și, ca orice epigramistă serioasă, tot la bucătărie te întorci - în speță aragaz. Mulțumesc, pentru revenire și pentru noua replică postată! Cu amiciție,

Cornel, am urmărit și activitatea umoriștilor de pe site - în tot acest timp, doar că nu am comentat, neavând disponibilitatea necesară. Mă bucură aprecierea ta și-ți mulțumesc, chiar și pentru observație, deși ar fi de discutat. Regulile de pronunție s-au schimbat, oarecum, odată cu noile reglemetări stipulate în cel mai recent DOOM, adică este corect și a-pro-vi-zio-nare, potrivit principiului minimului efort. Este o concesie, printre multe altele, pe care limba literară o face celei \"uzuale\". Am mai discutat problema aceasta. Cu prietenie,

P.S. Sper că ne vom întâlni la Brașov!

reglementări - scuze!