Poezie
Septembrie
1 min lectură·
Mediu
Purtând pe aripi praf de iască,
un râu de fluturi curge către sud,
pe cer un nor străin, cu bască,
citește ploii dogme din talmud.
Râd patru cucuvele hoațe
pe-o cruce veche dintr-un țintirim,
luna și-a pus părul pe moațe
și plânge-n hohot pentr-un serafim.
Mai trece câte-o coțofană
pe marginea unui apus tăios,
iar noaptea râde suverană –
septembrie, un început sfios.
O lună plină de mistere
în care el și ea au doar un scop,
în nopți tăcute efemere,
să soarbă din iubire, strop cu strop.
001240
0