Poezie

Rubin de toamnă

1 min lectură·30 august 2018

Mediu

- Din vară parc-a mai rămas un strop

Cât să-mi îmbrace sufletul fierbinte

Cu amintiri pe care le dezgrop

În nopți târzii, când luna nu-i cuminte

Și mă îndeamnă să-ți trimit un semn

Ori să te caut culegând din slove

Metafore aprinse și solemn

Să-ți spun că suntem două supernove,

Pe cerul de smarald vom frământa

Și-n zilele de toamnă lungi poeme,

Când stelele vor râde-n palma ta

Le voi topi cu versu-n diademe.

- Voi stoarce-n pumni parfumul chihlimbar

Al strugurilor copți de-atâta soare,

Să-ți torn melancolia în pahar,

Să-nchini de parcă toamna-i sărbătoare

Când trece poleind cu aur pur

Distanța dintre dragoste și ură,

E doar un pas ar spune un sperjur,

Dar mâna ta-mi alunecă pe gură

Și buzele-o urmează degustând

Rubinul ei, otrava dulce-amară,

Obedient, mă vei urma, în gând,

Sub catifeaua nopților, pe scară.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.167

Ioan Grigoraș. “Rubin de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14130836/rubin-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.