Poezie
Rubin de toamnă
1 min lectură·
Mediu
- Din vară parc-a mai rămas un strop
Cât să-mi îmbrace sufletul fierbinte
Cu amintiri pe care le dezgrop
În nopți târzii, când luna nu-i cuminte
Și mă îndeamnă să-ți trimit un semn
Ori să te caut culegând din slove
Metafore aprinse și solemn
Să-ți spun că suntem două supernove,
Pe cerul de smarald vom frământa
Și-n zilele de toamnă lungi poeme,
Când stelele vor râde-n palma ta
Le voi topi cu versu-n diademe.
- Voi stoarce-n pumni parfumul chihlimbar
Al strugurilor copți de-atâta soare,
Să-ți torn melancolia în pahar,
Să-nchini de parcă toamna-i sărbătoare
Când trece poleind cu aur pur
Distanța dintre dragoste și ură,
E doar un pas ar spune un sperjur,
Dar mâna ta-mi alunecă pe gură
Și buzele-o urmează degustând
Rubinul ei, otrava dulce-amară,
Obedient, mă vei urma, în gând,
Sub catifeaua nopților, pe scară.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001162
0