Poezie
Povești pluviale
1 min lectură·
Mediu
- Vezi tu, iubite,-acum că ești departe,
Eu povestesc cu ploaia despre tine,
Indiferența cerului ne-mparte
În două țărmuri albe și străine.
Îmi pare uneori că mă ascultă
Atât de tristă e, ca o baladă,
Se-ntinde într-o liniște ocultă
Pe trupul gol, iar sânii de zăpadă
Tresar sub inul umed cu sfială
Visând atingeri calde-n nopți de vară,
Dar ploaia asta-i plumb, parcă-i cerneală
Și-mi bate-n geam în fiecare seară.
- Simt fiecare strop ce-mi spală fața
De lacrima iubirii noastre calde,
Când degetele lungi alungă ceața
Și-n urma lor răsar pe rând smaralde
Ce povestesc de ploi îndelungate,
De primăveri brodate de furtună,
Dar fantezia ploii nu-i desparte
Pe cei uniți de-o dragoste nebună.
De-o să vorbești cu ploaia despre mine
Întreab-o unde-ascunde curcubeul
Pe care aș putea s-ajung la tine
Atunci când noaptea-și cântă apogeul.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Povești pluviale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14130155/povesti-pluvialeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.