Poezie

Poate, într-o zi

1 min lectură·10 august 2018

Mediu

- Plouă mereu, dar mă gândesc că ploaia

Oricât de rece și de multă-ar fi

Nu va putea nicicum stinge văpaia

Iubirii noastre, poate, într-o zi

Când vor purta salcâmii coroniță

Din ramuri îmbrăcate-n liliac

Cu buzele pe gât, sub aluniță,

Voi scrie gata, Lili, și-apoi tac,

Dar pân-atunci îmi voi purta destinul

Prin orice anotimp spre răsărit

Și am să gust din mierea ori veninul

Ce le combini de când ne-am întâlnit.

- Sub sânul stâng te simt ca pe-o enclavă,

Mi-e imposibil să-mi imaginez

Că-n carnea mea, când miere, când otravă,

Nu te-aș purta stigmat, dar te somez

Să stai și să-mi promiți că Everestul

De s-ar preface-n țăndări într-o zi,

Noi tot de mână o să cerem restul

Unui destin ce doar în poezii

Ne-a așezat și-apoi ne-a dus departe,

De parc-am fi nebuni sinucigași,

Ne întâlnim, iubirea mea,-ntr-o carte,

Să scriem pagini noi pentru urmași.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.196

Ioan Grigoraș. “Poate, într-o zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14129740/poate-intr-o-zi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.