Poezie
Ostentative ploi
1 min lectură·
Mediu
- Plouă alene, contradictoriu
Peste destinul acesta confuz,
Plouă, iubite,-n toamnele karmei
Cu nepăsare... Facem abuz
De vorbe calde și crizanteme,
Caut magia zilei de ieri,
Plouă cu gânduri peste poeme
Scrise demult, renegate tăceri.
Dorul de tine-mi sfâșie pieptul
Grea condamnare...’n definitiv,
În anotimpul veștedei lacrimi
Plouă cu soare, ostentativ.
- Plouă-n poeme cu indecență,
Toamna-și trimite solii pe vânt,
Plouă tacit, cu indiferență,
Apocaliptic peste pământ.
Cad incurabile ploi peste burgul
Unde cândva, la o cană de vin,
Am explorat cu-ndrăzneală amurgul
Și gura ta de otravă carmin
Dulce-amară ca ziua aceasta
Când nostalgii peste tâmplele reci
Toarnă argint și când dorul de tine
E imposibil de scris... Unde pleci?
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.204
0