Poezie

Plâng de dor

1 min lectură·23 iulie 2018

Mediu

- Simt coasa cum se-mpleticește-n iarbă

Și nu mai vrea să muște din trifoi,

Se-mpiedică după un pas, e oarbă,

Ar vrea să lase-o brazdă pentru noi

Să stăm întinși cum am făcut odată

Prin florile deschise către cer

Și savurând cafeaua pe o cioată

Să descifrăm al trupului mister.

Știe și ea, nimic nu se compară

Cu dragostea pe câmp, lângă izvor,

Când secera se-oprește către seară

Și iarba ne ascunde... Plâng de dor.

- Întortocheate farse ale sorții

Printr-un destin la fel de încurcat,

Capitulăm râzând în fața morții,

Dar spune-mi tu, iubite, nu-i păcat

Că n-am păstrat o viață pentru mine

Poiana unde timpu-a stat pe loc?

Am socotit că nu mi se cuvine

Cu focul pasiunii să mă joc.

Cicoarea înflorește înc-o dată,

Dar urmele de pași se șterg ușor,

În viața asta scurtă și-ncurcată

De cursul tău prin mine îmi e dor.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.341

Ioan Grigoraș. “Plâng de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14128928/plang-de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.