Poezie
Îți sunt pământ, îmi ești locuitor
1 min lectură·
Mediu
- Ne-ntoarcem la geneză uneori,
Iubirea mea cu ochi de vânt și soare,
Pe vremea când agnostice culori
Se contopeau născând din cer o mare.
În timpul când urmam intuitiv
Destinul gri și ascundeam sub gene
Pământul ca pe-un termen relativ
Sub greutatea marilor troiene.
Nici nu visam cât de aproape ești,
Era de-ajuns să-ți simt în mine pașii
Trecând ușor pe file de povești
Pe care nu le-au prevestit mayașii.
- Pământul tău fierbinte adăpost
Mi-a oferit. Ne-ntoarcem la geneză,
Străbatem amintiri prin care-am fost
Inițiați, dar altă ipoteză
N-am căutat, când fructul dulce-amar
Mi-a colorat, iubito, prima seară,
Primeam cu bucurie acest dar
Și mă-ntrebam e trupul tău Sahară
De arzi ca lavă-n mâna mea, de-atunci,
Dac-ai fi lut aș vrea să fiu olarul
Să modelez o tablă cu porunci,
Iar ceasul să-și întoarcă minutarul.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.351
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Îți sunt pământ, îmi ești locuitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14128740/iti-sunt-pamant-imi-esti-locuitorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.