Poezie

Sentimentalism

1 min lectură·1 martie 2018

Mediu

- Statornicia unui val e-un paradox, iubire,

Că el coboară în adânc să-și regăsească mama,

Am încercat să îl urmez, dar firul prea subțire

Ce m-ancorează de pământ s-a rupt... Trăiesc cu teama

Că în oceanu-acesta strâmt nu-i loc destul sau poate

Ai învățat să mă străbați, corăbiile tale

Cunosc furtunile ce-mi rup ființa-n jumătate

Și le învingi chiar dacă sunt tridimensionale.

Cu ce blândețe poți vorbi, de unde-aduni cuvinte,

Când eu abia dacă aud în jurul meu vacarmul?

Prezența ta e-un fel tăcut de-a-mi face jurăminte,

Iar zâmbetul ce-l afișezi ți-accentuează șarmul.

- Sunt valuri ce sărută stânci de mii de ani, iubire,

Cu crestele de sare-n zori au strâns în brațe marea,

Nu s-au lăsat purtate-n vânt spre nicio nălucire,

Fidele țărmului plăpând și-au respectat chemarea.

Ai fost oceanul meu adânc de la-nceputul lumii,

Te-am navigat în asfințit cu sufletul în palmă

Și m-am oprit să te respir sub umbra lunii. Dumii

Ne-au învelit în poezii sub o-nstelată talmă.

Azi te recit ca pe-un poem cu slovă selenară

Ce-n inimă mi l-a-ncrustat luceafărul de noapte

Și simt c-ai să rămâi mereu povestea dulce-amară,

Cu părul negru abanos spălat în mări de lapte.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.150

Ioan Grigoraș. “Sentimentalism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14121390/sentimentalism

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.