Poezie

Ancora

1 min lectură·27 februarie 2018

Mediu

- O ancoră în piept aș vrea să-ți fiu,

Te cercetez profund, să aflu sensul

Romanțelor născute-așa târziu –

O Troie cucerită doar cu versul.

Sub pleoape strâng un ciob de anotimp

Și îl transform în lacrimă albastră,

Implor destinul să-mi mai lase-un timp

Să-nalț până la cer idila noastră.

Eu n-am citit povestea, o trăiesc,

În suflet delicat mitologia

O scriu vers după vers și-ți mulțumesc

Că ai sădit în mine poezia.

- În pieptul meu ai ancorat demult

Ca și Elena te-ai ascuns în Troia

Și dacă vin aheii cu tumult

Tu vei râmâne-a mea c-așa e voia

Olimpienilor ce ne-au unit

Și ne-au prezis iubire fără moarte,

Pe temelie albă de granit

Ne închinăm lui Venus nu lui Marte.

Sirenele nu ne abat din drum,

Ulysse crede încă-n Penelopa,

Din Troia de-a rămas un pumn de scrum

Iubirea noastră nu va ști sincopa.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.392

Ioan Grigoraș. “Ancora.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14121271/ancora

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.