Poezie
Ancora
1 min lectură·
Mediu
- O ancoră în piept aș vrea să-ți fiu,
Te cercetez profund, să aflu sensul
Romanțelor născute-așa târziu –
O Troie cucerită doar cu versul.
Sub pleoape strâng un ciob de anotimp
Și îl transform în lacrimă albastră,
Implor destinul să-mi mai lase-un timp
Să-nalț până la cer idila noastră.
Eu n-am citit povestea, o trăiesc,
În suflet delicat mitologia
O scriu vers după vers și-ți mulțumesc
Că ai sădit în mine poezia.
- În pieptul meu ai ancorat demult
Ca și Elena te-ai ascuns în Troia
Și dacă vin aheii cu tumult
Tu vei râmâne-a mea c-așa e voia
Olimpienilor ce ne-au unit
Și ne-au prezis iubire fără moarte,
Pe temelie albă de granit
Ne închinăm lui Venus nu lui Marte.
Sirenele nu ne abat din drum,
Ulysse crede încă-n Penelopa,
Din Troia de-a rămas un pumn de scrum
Iubirea noastră nu va ști sincopa.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.374
0