Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

112

1 min lectură·
Mediu
- Mă uit la ceas, atât de greu mai trec
Minutele când stau și te aștept,
E o clepsidră inima în piept,
Și tu nu vii, iubito, un edec
Simt că mă ștrangulează, mă sufoc,
Fac un apel la unu, unu, doi,
Știu că de gardă ești și că apoi
Apare SMURD-ul... cred că am noroc
Că poți chiar tu să mă resuscitezi.
Mă uit la ceas și timpul nu mai trece
Ai vreo urgență? E trecut de zece.
Stau în salon, dar nu mă vizitezi.
- Cum aș putea să te evit, când știi,
Mi-ești pacientul favorit, iubite,
Dar vezi urgențele sunt nesfârșite
Și noaptea uneori îmi pare zi.
Remediul l-am prescris, ți-aduci aminte?
Mai ai rețeta unui tratament,
Speram că-i un calmant eficient
Acum adaug câteva cuvinte.
Oricum pot pune cert un diagnostic,
Te vindeci brusc când suntem amândoi,
Uităm de SMURD și unu, unu, doi -
Iubirea-i cel mai optimist prognostic.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001401
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
159
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Grigoraș. “112.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14121109/112

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.