Poezie

Solstițiu de iarnă

1 min lectură·5 februarie 2018

Mediu

- În ochiul serii plâng lumini timid,

Când umbrele plutesc sub felinar,

Iar dansul fulgilor de nea, cupid,

Pe caldarâm valsează-ntr-un chenar.

Pe coala cerului, albastru mat,

Coboară-n cerc, vioi, ca un ștrengar,

Un fulg de nea, cu pasul mic, ritmat,

Purtând pe buze zâmbetul fugar.

Născut din poala unor calde ploi

Ascunde-n suflet tainicul sărut

Al anotimpului în care doi

S-au întâlnit pe-un prag de azimut.

- Se îngustează ziua pas cu pas,

Solstițiul patinează pe alei,

Port soarele și primăvara-n glas

Și-n păr aroma florilor de tei.

E-o iarnă argintie-vanilată -

Obrajii roșii, mâinile de nea,

Sărutul tău cu gust de ciocolată

Mă duce-n vârful bradului, pe-o stea.

Decembrie-și împrăștie magia,

Pe străzi dansează mii de licurici,

Alung tristețea, cred în bucuria

Că mâine-n zori te voi găsi aici.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.401

Ioan Grigoraș. “Solstițiu de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14120103/solstitiu-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.