Poezie

„Tu, frunza mea albastră”

1 min lectură·26 ianuarie 2018

Mediu

„Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim

Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră

Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim

Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră” Radu Stanca

- În vara asta plouă cu secunde,

Când mai albastre, când nuanțe gri

Și orele cu tine-s tot mai scunde,

Clepsidre seci nu pot acoperi

Cu amintiri din anotimpuri pline

De fantezii ori jocuri interzise,

Când rătăceam purtați de zepeline

Sau navigam pe valuri ca Ulysse.

În vara asta cu secunde stranii

Aș vrea să-mi înflorești lângă fereastră,

Să-ți fac, noapte de noapte, spovedanii

Și să te-alint, „Tu, frunza mea albastră”.

- Pierdută prin mormane de-amintiri,

Învăț să ordonez, tacit, emoții,

Iau lecții să evit dezamăgiri

Și încă sper să mai găsesc promoții

La fericire... Poate într-o zi

Ne vom „ciocni în cosmos”, sateliți

Aceleiași planete și vom ști

Că uneori absenți sau prea grăbiți

Ne-a trebuit o veșnicie doar

Să regăsim în galaxia noastră

Cuvinte noi, un alt vocabular,

Tu să-mi fii ram, eu „frunza ta albastră”.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.397

Ioan Grigoraș. “„Tu, frunza mea albastră”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14119569/tu-frunza-mea-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.