Vulcanici

„Nu pot coexista în mine două elemente atât de diferite,

sunt aer cel mai adesea, și totuși, mi-e sângele metal topit când mă atingi.” LilianaTrif

- N-o să mă stingă nimeni niciodată,

Nu încerca nici tu, nebănuit

E focul care-mi tulbură făptura

Chiar dacă arde-n ochii mei mocnit.

Sub relieful trupului de piatră,

Clocotitoare ca un râu păgân

Sau molcomă ca binecuvântarea,

Mi-e inima... Tu cere-mi să rămân

Și-o să mă ai de-acum, dar niciodată,

Să nu mă stingi, acceptă-mă cum sunt,

O flacără arzând oglinda apei

Ce-alunecă-n aval către pământ.

- Sunt un vulcan pe cale să erupă

Când ochii tăi mi-ating întâmplător

Un punct extrem al sufletului, după

Ce buzele mă cheamă. Cât de dor

Mi-e să te port, iubito,-n podul palmei

Atent ca nu cumva un vânt nebun,

Să-ți stingă-n adiere vâlvătaia...

Mai știi magia primului Crăciun

Când pe omătul alb doar pașii noștri

Dansau sub felinare? Ce povești

Am scris atunci pe blănurile albe

Și-am ars ca doi vulcani. Îți amintești?

Liliana Trif & Ioan Grigoraș