Poezie

Între viață și poezie

1 min lectură·3 ianuarie 2018

Mediu

- Să nu plângi, iubito, te rog să nu plângi,

Mi-ai spus într-o toamnă târzie când cerul

Cădea peste noi... Câte toamne de-atunci

În goană-au trecut... Până azi pasagerul

Aceluiași vis ai rămas și mi-e dor

De timpul trecut ca de-o veche poveste,

Vezi bine, te-ascult și nu plâng, însă mor

Cu fiece zi câte-un pic... Oare este

În lumea aceasta un loc pentru noi,

O vreme să stăm sub o ploaie târzie

Și rece ca viața pe care-amândoi

Scriind o trăim parc-ar fi poezie?

- Nici azi nu știu bine, nu știu până când

Mai sparg o clepsidră, șterg praful din drumul

Ce duce spre tine, călare pe-un gând

Trec munți cu zăpezi urmărindu-i parfumul

Magnoliei albe. De prea multe ori

Visez că te-aștept lângă lac, în dumbravă,

Când noaptea se spală cu roua din flori,

Luceferii-n zbor ard scântei sub potcoavă

Vestind anotimpul ce-ncepe cu noi.

Să mergem, iubito, pe-un nor de hârtie

Cu versuri pereche, nu-i cale-napoi,

Acesta-i destinul, să-mi fii poezie!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.017

Ioan Grigoraș. “Între viață și poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14118456/intre-viata-si-poezie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.