Poezie

Aceleași neliniști

1 min lectură·26 decembrie 2017

Mediu

- Am invitat iubirea să stea cu noi la masă,

Tu ține-mă de mână și jură-mi că nu-ți pasă

De timpul care-aleargă și-mi răsfoiește viața

Ca pe o carte albă. Oferă-mi dimineața

O unică scânteie să ardem împreună

Într-un poem albastru când razele de lună

Brodează tâmpla nopții cu unduiri domoale

În argintiu, iubite... Dă-mi aripile tale!

Am invitat speranța să ne îndrume pașii

Pe drumul primăverii în care toporașii

Ne-au invadat câmpia și m-am deprins cu zborul...

Dar vezi cum trece timpul? Te răscolește dorul?

- În fiecare noapte, captivi ai nostalgiei,

Am ridicat altare pe țărmul poeziei

Și-am străbătut pământul, în zbor, făr-a ne teme

De soarele puternic, de înălțimi extreme,

Nimic nu ne doboară, când suntem împreună

Și cerul ne alintă, din stele o cunună

Ne-mbracă dimineața într-un veșmânt de gală,

Ascensiunea noastră e pură, verticală.

Am invitat iubirea să vină mai aproape,

Să stea cu noi la masă, când tu ascunzi sub pleoape

Metaforele vieții ce-au spulberat distanțe...

Ce dacă timpul trece? Noi nu-i plătim creanțe.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.353

Ioan Grigoraș. “Aceleași neliniști.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14118086/aceleasi-nelinisti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.