Poezie
Melancolii hibernale
1 min lectură·
Mediu
- Mi-e dor de iarnă, cum era odată
De nu vedeai pădurea din nămeți,
Când apa pe Cibin era-nghețată
Și lângă foc stăteau doi ursuleți.
Se bucurau de fiecare clipă
Din anotimpul alb, ce fantezii
Trăiau intens și nu făceau risipă
Din visele cuprinse-n poezii.
Azi plouă peste burg și este ceață,
Mai cade rar un fulg de nea răzleț,
Cibinu-i tulbure, dacă nu-i gheață
Nu-l poate trece niciun ursuleț.
- Poveștile erau de turtă dulce
Și-n casă mirosea a caramel,
Sub brad venea un înger să se culce,
Dar azi nimic nu pare-a fi la fel.
Lipsesc nămeții, săniile-ncearcă
S-alunece pe stratul de asfalt,
Și plouă-ncet cu nostalgie parcă
Ne-am fi pierdut demult pe celălalt
Tărâm, acolo unde veșnicia
Sub ramuri verzi o așteptam în zori...
La noapte-o să rescriem poezia,
Ca doi copii ce caută comori.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001324
0