Poezie
Dezlegare
1 min lectură·
Mediu
- Trec nopțile în rochii decoltate
Cu părul despletit plutind pe șale,
Le mângâie tăcerea blând pe spate
Când lângă mine-n pat pătrund agale.
Au pielea dulce, parcă-i ciocolată,
Parfumul tău pe sâni, ca o licoare,
Te-mbie-ntr-o poveste fermecată,
Iar Cel de Sus îți lasă dezlegare
Să guști din fructele oprite,-n toate
Plăcerile din cer și pământene
Să te afunzi și nu comiți păcate
Că postul este lung și trece-alene.
- Trec zilele brodând cu promoroacă
Și genele, și buzele, și gândul,
Tăcerea de cuvinte se dezbracă,
Se-așează peste suflet dezmierdându-l.
Ce lipsă de pudoare, nici nu-i pasă
De timpul ce roșește doar privind-o,
Într-un târziu, când vei ajunge-acasă,
Mă vei găsi în vise învelind-o.
Gustăm dulceața nopții cu fervoare
Până târziu, să-i înțelegem rostul,
Trec ore de răsfăț și dezlegare
Vom implora atât cât ține postul.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001399
0