Poezie

Meditație în doi

1 min lectură·21 noiembrie 2017

Mediu

- Privesc în mine, un adânc abis

E peste tot și noaptea mă-nfioară,

Cu gheare lungi oblonul l-a închis

Și m-a lăsat s-alerg desculț pe-afară.

Simt ploaia cum mă piaptănă pe nas,

Iar vântul mă lovește peste față,

Aș sta cu mine singur la taifas,

Dar nu mai am pe ghem prea multă ață.

Te-aștept să vii, în suflet să cobori

Și să-mi aprinzi cu buzele o torță,

Să spargem câteva încuietori

Că împreun-avem mai multă forță.

- Cu degete rigide un compas

Măsoară latitudini și distanțe,

Dar între noi nu e decât un pas

Și un hotar impus de circumstanțe.

Întinde-mi mâna, hai să evadăm

Din mucegaiul toamnei pe zăpadă,

Rămâne timp destul să colindăm,

Departe, în a raiului livadă.

Când merii-ncărunțiți de-atâtea vești

S-or apleca să ne sărute lutul,

Te rog, iubirea mea, să-ți amintești

Că noi trăim de veacuri începutul.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.550

Ioan Grigoraș. “Meditație în doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14116668/meditatie-in-doi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.