Poezie
Frânturi din cea mai frumoasă poveste
1 min lectură·
Mediu
- Vin toamne violet să-mi desfrunzească
De gânduri triste sufletul vernil
Și dalbe ierni se-ntorc să-mi amintească
În mine mai trăiește-acel copil
Ce crede în povești... E o idee
La care nici acum n-am renunțat,
Dar mă trădează trupul, sunt femeie
Un amalgam de înger și păcat.
Iubirea mea, mai mult decât se cade,
Am ocrotit-o de furtuni lumești,
Și-am scris-o-n templul toamnei, pe arcade,
Fiind cea mai frumoasă-ntre povești.
- Vin anotimpuri pline de culoare
Ce-mi amintesc de primul tău sărut
Și trupul de copilă, albă floare
Cu rădăcinile înfipte-argut
În inima ca o clepsidră spartă
De doruri lungi, de dulcele păcat,
Vezi, toamna asta-i prea alambicată,
Să nu devin, când te ating, bărbat.
Tu ești copila înflorind femeie
În lunile când strugurii sunt copți
Și-avem nevoie numai de-o scânteie
S-aprindem focul dragostei la porți.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Frânturi din cea mai frumoasă poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14115955/franturi-din-cea-mai-frumoasa-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.