Poezie
Perpetuum
1 min lectură·
Mediu
- E cerul plumburiu și bate toaca
În schitul de pe muntele albit
De promoroacă, geru-și plimbă moaca
De la apus până la răsărit.
Ce să mă fac începe liturghia
Și sunt desculț la tine în iatac?
E cald aici și-mi place poezia
Udată cu un strop de coniac.
Cad în păcat, dar știu c-o să mă ierte
Cei ce cunosc păcatul pe de rost,
Pedepsele-s departe și incerte,
Așa că voi păcătui și-n post.
- O să aprind o candelă-n fereastră
Și-o să-ți citesc din Carte un verset,
O să-nțelegi cândva, povestea noastră
E-un dar divin. Perdelele încet
O să le las și în odaia mică
Vor coborî și îngerii la noi,
Pe pernele din flori de levănțică
Vom inventa un eden pentru doi.
Și de-i păcat iubirea, spune-mi mie,
De ce-au gustat și îngerii din el?
De ce mai scriu nebunii poezie,
De ce mi-ai pus pe deget un inel?
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Perpetuum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14115744/perpetuumComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.