Poezie
„Dorurile mele n-au asemănare”
1 min lectură·
Mediu
- Nu pot uita că-n cumpăna fântânii
Sta spânzurat un sâmbure de vină
Care-a căzut în pulberea țărânii
Să-și spele inocența în lumină,
Iar eu de dorul tău pe borangicul
Albastru cald al cerului de vară
Scriam un vers ce-avea să-și ‘nalțe spicul
Spre lunca unde tu dormeai afară.
Nu te-ai trezit chiar dacă lângă tine
Picioarele desculțe-nrourate
Au poposit și-n cupe cu stamine
Au încuiat povești demult uitate.
- Îmi amintesc izvorul de sub stâncă
Ce-aluneca pe firul ierbii-n șoaptă,
Cerul era o mare prea adâncă,
Iar eu urcam spre tine câte-o treaptă.
În mijlocul poienii cu narcise,
Pe pătura de flori, cu talpa-n rouă,
Mă așteptai cu-mbrățișări proscrise
Și chipul poleit de luna nouă...
Plutesc prin vis și timpul mi se pare
Împiedicat în cumpăna răbdării,
N-ai cum să știi, iubito, cât mă doare
Când mă trezesc pe țărmul depărtării.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.177
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “„Dorurile mele n-au asemănare”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14115559/dorurile-mele-n-au-asemanareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.