Poezie
Cu nopțile aliniate
1 min lectură·
Mediu
- Privesc statuia ciobului din mine
În ochii tăi ce vor să mă alinte,
În suflet se aprind și trec stamine
Sub mângâieri vor zămisli cuvinte
Ce-ți vor șopti c-am tatuat refrene
Pe plaja unui gând și peste ape
Am împletit din ploi bacoviene,
O punte să te-aducă mai aproape
În anotimpul ca o șansonetă
Cu degetele lungi înmănușate,
Eu să te-aștept, frumoasa mea brunetă,
Cu toate nopțile aliniate.
- Pe-un piedestal urcam cândva iubirea,
Dar n-am visat c-atât de ‘nalt e zborul
Și m-am pierdut adeseori cu firea
Cu buzele când mi-atingeai piciorul.
Am învățat că dragostea ucide
Și-apoi învii sub prima sărutare,
Că inima în două se divide,
Când absentezi nu-i nicio consolare
Să-mi îndulcească-n zori de zi cafeaua,
Iar zilele-mi sunt aspru cenzurate,
Planetele se-ascund sub catifeaua
Pe care-or fi-ntr-o zi aliniate.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.062
0