Poezie

Aproape iarnă...

1 min lectură·24 octombrie 2017

Mediu

- Niciunui cer nu i-am rămas datoare,

Semințele iubirii mele-n glie

Le-am semănat sperând să facă floare

Și fruct rotund, cu gust de veșnicie,

Dar vezi și tu, din lut am fost făcută,

Și tot în lut cândva mă voi întoarce,

Mi-e sufletul hoinar... Necunoscută

Neliniștea mătăsii care-și toarce

Povestea unui giulgiu pentru zile

Târzii, când dorul tău îmi dă târcoale,

Când pentru noi suficiente file

Sunt ghețurile vremii hibernale.

- N-am înșelat nici cerul, nici pământul,

C-un anotimp sau două mai aproape

De pieptul tău am fost zidind cuvântul

Și l-am transcris în note lungi pe clape.

Nu m-am gândit că ne-am putea întoarce,

Din drumul nostru către primăvară

În negura unui trecut ce toarce

Tristețea vremii reci, crepusculară.

Aștern brocardul verde peste vise,

Mătasea grea pe curbele domoale

Descoperă tentații interzise

Pe cerul roz al nopții boreale.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.385

Ioan Grigoraș. “Aproape iarnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14115286/aproape-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.