Poezie

Amazoana

1 min lectură·16 octombrie 2017

Mediu

- E noaptea despletită,-n cavalcadă

Trec armăsari cu stele în copite,

Luceferi reci le flutură în coadă

Și pietrele tresar pe drum, uimite,

Când te înalți în scări lăsând pe spate

Să-ți fluture în vânt eșarfa verde,

Iar bluza lasă formele curbate

Tăcerea nopții negre s-o dezmierde.

Lângă izvor, în mijloc de poiană,

Cu jar în ochi, să-mi vină amazoana,

Aștept tăcut, iar focul în cabană

Îți cânt-o simfonie, Liliana.

- La orizont se-alintă Carul Mare,

Pe oiștea din flăcări împletită,

Iubirea, ca o dulce-amenințare,

Veghează. Noaptea bate din copită

Și-i spumegă zăbalele de parcă

Am alerga spre tine de milenii,

O potolesc, dar gândurile-ncearcă

Să evadeze-n marginea poienii,

Acolo unde pajiștea-nverzește

Sub pașii grei de rouă și dorință.

Un loc să-mi reazem sufletul găsește

Iubirea mea, de-ți este cu putință.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.342

Ioan Grigoraș. “Amazoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14114887/amazoana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.