Poezie

În clipa plecării

1 min lectură·15 octombrie 2017

Mediu

- Visez la clipa-n care peste pragul

Acestei lumi voi trece, n-am regrete,

Peste sicriul alb va plânge fagul

Și toamnele vor fi mai violete.

Pe-un colț de cer se va ivi o umbră

Și-un clopot o să urle-n depărtare,

Iar mâna mea inertă c-o penumbră

Va iscăli zăpezile polare.

Îmi vor rămâne urmele pe pagini,

Poemele vor defila tăcute,

Ca un convoi alb-negru cu imagini...

Iubire, dă-mi ceva să mă ajute!

- Visez că-n altă viață ne vom strânge

În brațe ca și-acum, fără măsură,

Că dragostea curată urlă-n sânge

Și nu-i poți pune lacăte la gură.

Tu vei renaște ca o poezie,

În strai albastru și-o să-mi fii mireasă,

Din slova ta voi ști la cununie

Să te recit și să te-aduc acasă.

În moarte trec figuri neînsemnate

Ce n-au lăsat prin viață nicio urmă,

Dar tu pe cer ai versuri îmbrăcate

Cu flori de colț ce moartea nu le curmă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.215

Ioan Grigoraș. “În clipa plecării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14114836/in-clipa-plecarii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.