Poezie

Un anotimp suav...

1 min lectură·11 octombrie 2017

Mediu

- Vivaldi lasă ploaia peste clape

Să cadă ca un bocet sugrumat,

Melancolia asta nu mă-ncape,

E mult prea strâmtă toamna... Ce păcat...

Cu mersu-i arcuit te-ademenește

Spre strugurii care mustesc în vii,

Iar ziua e un chin care descrește,

Cu must aș vrea să scriem poezii.

Un anotimp suav, cu tine doamnă,

Doresc să-mpart sau numai un minut,

În ochii tăi, ce nostalgii de toamnă,

Și pe rubinul gurii, cât sărut!

- Lasă, poete, ziua să descrească

Și nopțile să toarcă vise lungi,

Vivaldi poate-un cer să-mi dăruiască,

Dar totuși tu, răspunde-mi, când ajungi,

Se depănăm pe gheme firul vieții

Și toamna s-o desfacem în felii,

Îmbrățișați pe pragul dimineții

Să te recit, iar tu să mă rescrii

Cu-aceeasi sete de-nceput de lume,

Când buzele flămânde au avut

Pretext să-nmugurească-n rugăciune...

Și pe rubinul gurii, cât sărut!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.286

Ioan Grigoraș. “Un anotimp suav....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14114649/un-anotimp-suav

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.