Poezie

Destinații eterne

1 min lectură·4 octombrie 2017

Mediu

- Copite sălbatice-și cer libertatea,

Deși le-aparține întreagă cetatea,

Vor câmpul să-l treacă și iarba s-o pască,

Hrăniți doar cu lapte și mană cerească.

Par îngeri de-aproape, privindu-i mai bine,

Neliniștea lor parcă trece prin mine,

Cu ei voi străbate stihiile stepei,

Pe șei diamante, țin frâiele iepei

Ce stă lângă pieptul neliniștii mele...

Auzi nechezatul ce urcă la stele?

Azi vin către tine și dorul așterne

Sub trapul întins destinații eterne.

- Aleargă nebune și firul de iarbă

Se-apleacă sub ele, tăcerea e oarbă,

Copite în goană strivesc orizontul,

Când noaptea și ziua le mângâie fontul,

Te simt ca pe-o vrajă călare, iar vântul,

Îți cântă prin plete, descheie veșmântul

Și trupul de fildeș plutește-n lumină,

Ești dulce amară ca luna cea plină

Ce-mi bate-n fereastră cu mâna de aur

Când noaptea nechează crezând că-i balaur.

Te-aștept pe faleză, nisipul își cerne

Sub trapul vioi destinații eterne.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.242

Ioan Grigoraș. “Destinații eterne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14114258/destinatii-eterne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.