Poezie
Eternitatea iubirii
1 min lectură·
Mediu
- S-au sfâșiat dantele-n trena nopții
Și stelele atârnă peste geam,
Tăcerea-i grea ca pânza de păianjen.
Nici timpul nu mă scrie, nu mai am
Răbdare până mâine... Cine știe
De-o să existe mâine pentru noi?
Vom adormi pe coala de hârtie
Și ne-om trezi sub ropote de ploi.
Zulufii mei împrăștiați pe pernă
Ca niște șerpi, ce-i bine și ce-i rău
Te-or învăța, ca dragostea-i eternă
Și pentru mine are chipul tău.
- E noaptea grea, bătută cu smaralde,
Mă-ndeamnă s-o descopăr pas cu pas,
Aș încerca, dar când nu ești cu mine
Măsor tristețea lumii c-un compas.
Îți scriu târziu pe tâmpla lunii versuri,
Las tocul să alunece pe coli
Și fac, iubito, uneori demersuri
Să fie timp de vise și la poli.
Te-aștept, cu primul înger de zăpadă,
La șemineu cu un pahar de vin,
Tu lasă întunericul să-ți cadă
Din părul lung și hai în baldachin.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Eternitatea iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14114137/eternitatea-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.