Poezie

Un anotimp cu tine...

1 min lectură·29 septembrie 2017

Mediu

- Mă bate gândul să-mpletesc din toamnă

O primăvară-albastră pentru tine

Că e departe și nu știu când vine,

Iar anotimpul ăsta mă condamnă

Să rătăcesc desculț printre stamine,

doamnă.

Ți-aș împleti din struguri copți năframă

S-atârne peste sânii goi când ploaia

Îi mângâie precum penelul foaia

Și-am să plătesc iubirii mele vamă

Chiar dacă simt în inimă văpaia,

tramă.

Un anotimp cu ține-i primăvară,

Cireșii-s îmbrăcați în nestemate

Și te îndeamnă să comiți păcate

Că dragostea-i nebună și avară

Când două suflete sunt conectate,

zboară.

- Mi-e orizontul gri și nori de piatră

Zidesc până la ceruri bariere,

Suntem distanți ca două emisfere,

Dar între noi destinu-ntinde natră,

Când sufletele-și caută-n tăcere

vatră.

De mi-ai putea aduce-un gram de soare

N-aș auzi cum vântul urla-n tindă,

Aș fereca tristețea-ntr-o oglindă,

Mi-aș aminti acea privighetoare...

Un început de vers dintr-o colindă

doare.

E-aproape iarna... Slove cu geraniu

Vom scrijeli pe blănuri moi, iubite,

Un anotimp cu drumuri poleite,

Când împărțim planete de uraniu

Și trupurile noastre sunt lipite

straniu.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.081

Ioan Grigoraș. “Un anotimp cu tine....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14113964/un-anotimp-cu-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.