Poezie
Am să dezleg cabala
1 min lectură·
Mediu
- Azi mi-am ucis trecutul c-o săgeată
Muiată în absint din tinerețe
Și l-am lăsat pe-o coală să înghețe
Cerșind o dimineață glazurată
În care să-mi aduci stropi de noblețe.
N-aș mai pleca pe drumuri încurcate
Să joc cu regi de mucava canastă,
Mai bine scriu și apăsând pe tastă
Voi descuia tunele ferecate
Și voi gusta dintr-o iubire castă.
Privesc dincolo de apus, cerneala
S-a colorat în verde și îmi pare
Că ești aici, că noaptea nu mai doare
Și-am să dezleg cu pana mea cabala
Pe care n-o-nțelege orișicare.
- Mi-e bine-aici, pe file-albastre timpul
Îl țintuiesc c-un ac de siguranță,
Pe calendarul vieții vreo restanță
Nu mi-am notat, dar toamna-i anotimpul
Când se preschimbă lacrima-n romanță.
Departe o vioară-a ploaie plânge
Și-i vreme de cules... Alerg prin vise
Să storc fântâni în palmele închise,
În urma mea e-o linie de sânge
Cu descendenți din primăveri promise.
Te-aștept aici, răgaz de-o clipă... Doamne,
Cât mi-aș dori s-ajungi măcar o oră,
Secunda gri s-o faci multicoloră,
Și cei ce nu-nțeleg să mă condamne,
Dar tu să fii pedeapsa mea majoră.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001440
0