Poezie
O mie de frunze
1 min lectură·
Mediu
- Sărută-mi picioarele toamna cu buzele tale cu tot
Și-apoi să-mi promiți că la iarnă, când fructele dorm în compot,
Mi-aduci în odaia micuță amara gutuie ce-acum
În aurul tău învelită mă cheamă-n răscrucea de drum
A unui destin fără seamăn. Iubirea-ntr-o toamnă-am s-o scriu
Cu sângele tău peste frunze, cu sângele tău arămiu.
Iubite, a toamnă miroase, și-a struguri ce fierb în butoi,
Și-a timp de iubire-mplinită pe-o mie de frunze... A noi...
- Mă scutur de aur, iubito, și-n vise cu tine cobor,
În luna cu fructele coapte, când ramuri prea grele mă dor.
Odaia-i pictată în galben, dar tălpile tale sunt verzi
De roua strivită odată în lunca pe unde-mi dezmierzi
Destinul cu mâinile fine. Departe de mine când ești
O mie de frunze albastre te strigă: “hai, vino-n povești
Și lasă-anotimpul să curgă prin noi ca un râu de cristal”,
Că tu ești din mine croită... Mai toarnă-mi dorință-n pocal!
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.420
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “O mie de frunze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14113579/o-mie-de-frunzeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.