Poezie
Un continent târziu retrocedat
1 min lectură·
Mediu
- Și iarăși vin castanii să ne certe
C-am mai lăsat o toamnă între noi
Cu buze gri și brațele inerte,
Cu ploile ce nu se-mpart la doi.
Ne dă cu rest această împărțire
Și anii trec, oricât i-am ignorat,
Cu întâlniri de gradul trei, iubire,
Pe-un continent târziu retrocedat.
Miroase iar a toamnă înserarea
Și ochii tăi mă caută prin burg
Nemărginiți de țărmul unde marea
Sărută cerul vieții în amurg.
- Trec zile în botine colorate
Și nopți de jad pe-aleile pustii,
Cu porți închise, geamuri ferecate,
Doar eu sub felinar aștept să vii
Cu toamna gri pe-un continent de piatră
Târziu retrocedat, într-un poem,
S-aprindem focul celt în vechea vatră
Să-ți fiu destin, pereche sau blestem,
Pe-un țărm de timp să cad într-o genune
Să mă scufund în ochii tăi căprui,
Că ești frumoasă ca o rugăciune,
Și fructul tău e dulce amărui.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Un continent târziu retrocedat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14113428/un-continent-tarziu-retrocedatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.