Poezie

E primăvară toamna

1 min lectură·13 septembrie 2017

Mediu

- E seara de mătase și mă-nvelesc cu ea,

Strâng perna mică-n brațe, păstrează forma ta

Și mă gândesc la multe, sunt numai fantezii,

Le-am desenat cu tine în nopțile pustii.

Azi nu mai știu ce-nseamnă să mă trezesc sub ploi

Că soarele zâmbește mereu pentru noi doi,

E primăvară toamna și noaptea este zi,

Poeme trec pe stradă oriunde ne-am găsi,

Ne știe răsăritul că ne-am născut din el,

Din versuri de iubire noi am făcut castel,

Va fi mereu lumină pe-aleile cu tei,

Și tu, și eu vom plânge cu lacrimi din condei.

- Sub catifeaua nopții ne-ascundem amândoi

Când luna ne sărută pe umeri, sânii goi

Tresar sub bucle negre și sărutări de foc,

Iar mâna ta se-ntinde spre steaua cu noroc

Unde-am visat odată că vom ajunge... Când?

Răspunde-mi, știi, iubite, ce streașină de gând

Ne-acoperă cu frunze și-apoi pe lutul cald,

Sub trupurile nude, covoare de smarald

Așterne, parcă toamna e-o primăvară grea

În care fructe pline se sparg sub tâmpla mea,

Un borangic albastru pe ceasuri aruncat

Că spațiul nu contează, iar timpul ne-a uitat.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.668

Ioan Grigoraș. “E primăvară toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14113107/e-primavara-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.