Poezie

Ursuleți pereche

1 min lectură·7 septembrie 2017

Mediu

- La miezul nopții m-am visat, pe-o stradă,

Părea că-i a "Cetății", din Sibiu,

Un ursuleț ascuns sub o arcadă

Ce mormăia în pumni șoptind: nu știu

Nici drumul care duce spre pădure

(Acolo-i luna, mângâie poiana

Și tufele cu zmeură și mure),

Dar nici străduța către Liliana

Că m-aș opri o noapte în cetate

Să-mi cânte ea poeme la ureche

Ce-alină suflețele-abandonate,

Iar uneori și ursuleți pereche.

- Te-alinți zâmbind, dar faguri plini revărsă

Pe strada mea dulceața unei ore,

Idila noastră face cale-ntoarsă

Prin frunze moi de timp, multicolore.

Doi ursuleți au împărțit poiana

Cu flori de câmp ce-și ridicau căpșorul

Să îi privească: "spune-mi, Liliana,

Pe cine-aștepți? De unde vine dorul?"

M-ai întrebat, atunci... Și-acum răsună

În mintea mea-ntrebările acestea,

Din burgul alb îți spune noapte bună

Un ursuleț ce-a inventat povestea.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.265

Ioan Grigoraș. “Ursuleți pereche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14112797/ursuleti-pereche

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.