Poezie
Când nopțile au felinare sparte
1 min lectură·
Mediu
- Alină-mi setea care mă frământă
De zile-n șir, în nopți fierbinți și lungi,
Când numai stelele pe boltă cântă,
Iar tu nu vii, iubito, să-mi alungi
Canicula din piept... Trei stropi de rouă,
Adu-mi spre ziuă, sufletul, puțin,
Să-l răcorească, când e lună nouă,
Că anul ăsta trece ca un chin,
Aproape-n vis și totuși ne desparte
Doar un cuvânt cu litere de foc
Și nopțile cu felinare sparte
Când mă gândesc că timpul stă pe loc.
- Eu voi veni cu ploile iubirii
Să-ți umezesc pământul secetos,
Din lutul tău și eu sunt plămădită
Cu secole ’nainte de Hristos.
Pe lună sunt geloasă, blestemata,
Că-ți ține companie nopți la rând,
Pătrunde în alcovul tău și gata.
Eu nu te am decât din când în când...
Nu stropi de rouă-ți răcoresc făptura,
Ci lacrimi inocente, amărui,
Când gura mea de foc ți-atinge gura,
Să nu te plângi, tacit să te supui!
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.582
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Când nopțile au felinare sparte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14112318/cand-noptile-au-felinare-sparteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.